Cartea are nevoie de editare!!! PAUZÃ!
Tânărul Taehyung pãrea un licean obișnuit din toate unghiurile posibile,un adolescent ce gusta din fructul vieții pe zi ce trecea-foarte apreciat de cei din jur,considerat băiatul perfect.
Însã asta era doar ce...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
***
Trecuse deja 2 zile de la asa zisa noastra evadare din liceu.
Probabil suna comic fiind ca m-am strecurat pe usile liceului si pe langa asta am mai sarit si un zid,care s-a dovedit a fi prea inalt pentru mine,dar noroc ca il aveam pe Taehyung cu mine,asa a fost mai simplu sa-l parcurg. Desi in totalitate era numai vina lui,daca nu striga la Jiyeon atunci,sigur nu ajungeam in situatia asta.
Ywww chiar si acum imi imaginez baile care erau pline de paianjeni,numai gandindu-ma la ei imi da fiori... Scuturandu-mi capul ingrozita,mi-am trezit din ganduri atunci cand i-am auzit pe ai mei strigandu-ma. Nu stiam de ce m-au chemat asa brusc,dar cand le-am vazut expresile fetei eram sigura ca e ceva serios, Eomma veni langa mine;
___ Draga mea!Vom fi plecati pentru o perioada de timp cu serviuciul in Taiwan si ne gandeam....
___ Va gandeati ...
Spun eu plictisita,desi paream ca nu eram interesata,pe interiorul meu ardeam de curiozitate sa aflu la ce se refereau. Iar atunci tata interveni.
___ Sa te lasam singura!
___ Poftim!De ce!Si cu mine cum ramane!
Desi incercam sa nu imi arat emotile,pana la urma am cedat,daca era un lucru care il uram,era sa raman singura,dar se pare ca universul nu tine cu mine.
___ Scumpo!Stiu ca iti va fi greu,dar te rog sa ne intelegi!Te-am fi luat cu noi,dar abea ce ne-am mutat aici nu vrem sa lipsesti de la scoala... Spuse mama luandu-ma in brate. Desigur ca ii ingelegeam,dar totusi ma intrista ca v-a trebui sa raman singura,de unde atata incredere!?
___ E-n reugula! Luand-o in brate. Mama atunci zambii.
___ Si cand trebuie sa plecati?
___ Maine dimineata...
"Poftim!Cred ca glumesc,cum e posibil?"
Ne putund sa mai spun ceva doar am schitat un zambet,indepartandu-ma de ea.
___ Scumpo nu iti face griji?Suntem siguri ca te vei descurca!De aceea avem incredere in tine!
Spuse Tata ravasindu-mi parul,ca raspuns doar am zambit. Eram mandra ca au incredere in mine,desi inca eram putin trista ca voi ramene singura in Daegu cine stie pentru cat timp.
___ E-n regula atunci!Dar in locul tau m-as grabi spre liceu!
Gesticula Oppa spre ceasul de pe perete.
"Omoo voi intarzia!"
Ma halarmez eu agitata,nemai stand pe ganduri imi iau geanta ,nu inainte ai imbracisa pe tata si mama strans si sa plec...
