Ｍｒ.Ｂｉｐｏｌａｒ|Ｋ.ＴＨ

₵₳₱ł₮ØⱠɄⱠ 14

Era obișnuită să respecte regulamentele școlare știind clar că există mereu circumstanțe.
Dar...Pentru prima data Na-Eun alese să încalce măcar una din reguli care din câte se părea nu era întocmai bună.
A fost prinsă?

Singurul lucru pe care îl făcu a fost să strângă din ochi strâns în timp ce ținea rucsacul între picioare ca și cum propria viață era în joc,defapt,dacă stãtea bine să se  gândească viața ei chiar era în joc ,cât dura ca Directorul să le ducă pe părinții ei la cunoștiință cu asta.?Și chiar dacă părinții ei erau plecați odată și odată tot vor afla despre asta...

Inima îi bătea accelerat ca și cum mai avea puțin și ieșea din piept .Și cei drept doar o minune ar putea să o scoată din asta însă Crăciun era abia peste 2 săptămâni și la școală nu avea cum să se întâmple și asta doar din vina micuțului patruped ce se foia în rucssac ce adineauri lătră fiind un lătrat destul de auzibil mai ales pentru ce ce stăteau lângă ea.

––– Ai auizit și tu?

O privi Sehun fiind sigur că sunetul veni de unde era ea,o privi pentru câteva secunde înainte de a căuta cu privirea ceva suspect.Ochii șatenului căzând pe rucsacul fetei.O privi  vrând să atingă rucsacul.Lucru care o agită și mai tare dar brusc atenția îi fu' atrasă de brunet care începu să tușească imitând mai degrabă niște lătraturi.

––– Tae te simți bine?

Se trezi Jiyeon să-l întrebe pe acesta atrăgând atenția celorlalți.

––– Cred că mă încearcă o răceală.
Declară acesta indignat frecându-și brațele. Jiyeon înțelegând se dezlipi puțin lăsându-i spațiu personal,nu că nu și-ar fi dorit să  stea în preajma brunetului doar că când venea vorba să ia o răceală menținea distanța indiferent de ce persoană era.
În tot acest timp Na-Eun îl privea încercând să-și dea seama dacă el defapt el o acoperea dar se îndoia că nu avea cum.Deși privirea brunetului o derută nu înțelegea ce avea de gând să facă.

–––Mamă ce frig e!Sehun lasă-mă să stau eu în locul tău.

Se ridică acesta în picioare privind spre șatenul ce butona telefonul.Sehun îl privi pentru câteva secunde încruntat dar surâse în schimb în colțul gurii înainte de a se ridica punându-se în locul brunetului iar acesta în al lui.În tot acest timp Na-Eun îl privea buimacă.

––– Data viitoare fii mai atentă pabo!

Se aplecă acesta spre ea șoptindu-i încet.
Na-Eun în schimb nu mai spuse nimic ci doar schiță un zâmbet fad.
Nu credea că va apuca ziua când arogantul de Taehyung o va acoperi în privința acestui lucru.Era mai mult ca sigură ca el schimbă locul cu Sehun doar fiind că își dase seama de micul patruped ce zăvovea în rucsacul său.

––– Poți să nu te mai holbezi la mine!

Declară acesta având ochii închizi în timp ce-și odihnea capul de scaun,aceasta atunci își mută privirea stânjenită spre geam  având rucsacul la picioarele sale.Un mic zâmbet îi apăru în colțul gurii brunetul știind clar ce reacție avuse fata.Își lăsă capul mai mult pe spate  gândindu-se să se relaxaseze până ce vor ajunge în Campping.
O liniște totală se astupă în autocar,toți își găsiră o ocupație.
Sehun   avea căștile în urechi ascultând muzică.Jiyeon și amicele ei bârfeau în secret iar Na-Eun.Ea stătea sprijinită de geamul autocarul privind împrejurările ce se vedeau pe geam în timp ce se asigura ca micuțul patruped să nu fie descoperit din rucsacul său ce stătea ascuns la picioarele ei și a brunetului ce aproape era adormit.

***

Drumul spre campping nu fuse-se tocmai ușor,după câteva ore bune de mers cu autocarul acestea până la urmă ajunse fapt care îi îndemnă pe unii dintre elevi să iasă în grabă din autocar .Odată ce fiecare coborâse  și își luaseră bagajul său ,după cerințele profesorilor elevii trebuia sa-și construiască corturile pe care acestea le înmână fiecaruia când ieșiră din autocar.
Pentru alții montatul corturilor poate li se părea floare la ureche dar nu și pentru cele două fete care decisă să împărțească același cort.