Cartea are nevoie de editare!!! PAUZÃ!
Tânărul Taehyung pãrea un licean obișnuit din toate unghiurile posibile,un adolescent ce gusta din fructul vieții pe zi ce trecea-foarte apreciat de cei din jur,considerat băiatul perfect.
Însã asta era doar ce...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dacă ar fi să mă gândesc ferm,la fiecare lucru în detaliu,petrecut în tot acest timp,e mult de spus.
Șederea mea înapoi în orașul meu natal, transferarea la un liceu nou,persoane noii în viața mea,toate astea mă derutau ––– Era greu!Și nu fiind îmi era greu să mă adaptez locului,ci fiind că eram singură. Știindu-i pe părinți departe de mine,mă întrista,dar în același timp înțelegeam că totul e pentru viitorul meu și că noul job e unul important. Dar uneori,chiar simțeam nevoie să-i am aproape,iar vorbele înțelepte a mamei își aveau un atuu important în acest moment.Era unul din acele momente când simțeai nevoia să vorbești cu cineva,iar acea persoană era mama ta.
Mi-am privit agenda,trecându-mi degetele peste numărul apelantului. Ezitam,ceva în mine spunea s-o sun,iar ceva nu.Un oftat profund plin de dezamăgire îmi părăsi gura. La oricât de îndrăzneață vroiam să fiu nu puteam,simțeam nevoia să mă descarc cumva de sentimentele ciudate dar compleșitoare ce mă determinau să îmi ies din minți. Excursia asta în tabără pot spune că era total greșită,mai bine rămâneam,acasă,însă din câte se pare și de această dată instictele mele dase greș.Și când mă așteptam mai puțin,karma dase peste mine din nou,dar de această dată într-un moment mult prea aiurea,nu că lucrurile erau destul de întortochiate,dar a trebuit să devină și mai rău decât erau deja.
Faptul că toți aflase că îmi luasem câinele cu mine pe ascuns îmi aduse probleme teribile.–––– Cum s-a întâmplat minunăția?Ei bine într-un moment de neatenție,când credeam că totul e bine. Cineva,mai precis o anumită persoană s-a gândit să mă dea în gât profesorului despre faptul că ascundam un cățeluș în propriul meu cort.Nici eu nu știu cum s-a întâmplat minunăția,dar eram sigură că aceia era Jiyeon,blonda care nu o sufeream orice ar fi.După rătăcirea noastră prin pădure,echipajul ce se ocupa cu întreținerea taberei ne găsise fix în aproprierea taberei.
Ce s-a mai deranjat să ne caute!
Făcusem cale întoarsă înapoi spre cortul meu înainte ca tutorele sau oricine altcineva să mă poată contraatace cu vreun argument dizgrațios legat de încălcarea regurilor școlare,repezindu-mă spre cortul meu cât de repede m-au ținut picioarele.Dar nu reușisem să intru nici bine în cort,că mi-am simțit umărul greu. Gura mea scăpând un suspind din vina spierieturii pe care o trasem. Pentru un moment am făcut un atac de panică,urmând să-mi pun mâna la piept și să răsuflu ușurată când recunoscusem persoana.
Am privit-o întrebător încercând să-mi dau seama ce vroia,însă expresia ce o avea cat și modul subtil de a zâmbii îmi dovedii că era în culmea fericiri deși nu vroia să arate asta.Era prea ușor s-o citesc,Eunji era genul de persoană care putea fi citită foarte ușor,își arăta emoțile prea ușor iar modul gentil cum mă privea îmi dovedea că vroia să vorbească despre cele întâmplate. Ceea ce îmi dădea de înțeles că adio somnic.Nu că era o tragedie dar somnul la mine era ceva prețios,în cazul meu mi se făcea rău dacă nu dormeam îndeajuns,ultima dată chiar am sfârșit să ajung pe patul de spital fiind că nu puteam să dorm din cauza ploii ambundente cât și a străznetelor puternice ce îmi strâni un sentiment de teamă.Dar, totuși,Eunji era o persoană importantă pentru mine și dacă era să stăm la taclale toată noapate,o făceam.Un lucru ce-l constatasem la brunetă era tăcerea ei,mereu cugeta să fie tăcută în orice moment iar despărțire de roșcat o determină să se închidă mai mult decât era deja. Până în seara asta,bucuria era singurul sentiment ce-l afișa pe față,fapt ce mă amuza.Nu experimentasem niciodată sentimentul cum e să fi îndrăgostit.Iar după spusele ei era un un lucru frumos. Aș fi vrut să o întrerup și sã spui că ar trebui să doarmă,mai ales că mâine urma să avem o zi grea în ceea de competiția de înot și cea de alergat,dar,m-am abținut. Vorbea cu atâta haz,iar fericirea ce o emana mă făcea să o eman și eu. Eram bucuroasă că se împăcase cu Jimin,și eu care credeam că trebuia să urmez planul acel pripit făcut de Jungkook. Sărăcuțul stase atât la întocmirea acelui plan nu mai spun de recuzita adusă,iar discursul făcut de Jimin nu era întocmai lucid,era mai degrabă prea siropos.Dar până la urmă toate s-au rezolvat de la sine și asta e important,deși mă amuză la cât efort au depus cei trei pe la spatele lui Eunji,biata nu știa nimic și asta o făcea și mai fragilă decât era deja.
