Ｍｒ.Ｂｉｐｏｌａｒ|Ｋ.ＴＨ

₵₳₱ł₮ØⱠɄⱠ 12

***

Mireasma nopții alături de sentimentele copleșitoare de părere de rãu o captură
de a-n tregul pe șatenă,pierzându-se cu totul prin gânduri.Având mâinile duse la baza pieptului încrucișate în timp ce păștea pe străzile Daegu-ului pierdută.Ceea ce pățise în seara asta a terifiat-o enorm și putea să jure că crezuse că-i vine sfârșitul...
Nici nu constată că plângea abia când își simți obrazul umed,se șterse cu podul palmei înainte de a-și continua drumul.

La o distanță de câțiva metrii brunetul încerca să țină pasul cu ea,ochii lui negrii îi urmărea fiecare mișcare,lăsă la un moment dar un oftat afară în momentul în care o văzu pe pe Na-Eun frecându-și brațele.

Își darã ochii peste cap înainte de a merge spre fată.Na-Eun tresări atunci când își simți umerii grei.Ochii căzându-i pe geaca neagra de pe umerii ei.Ezită pentru un moment de ai accepta geaca,dar expresia pe care o afișa brunetul când îi întâlni privea ,îi dădu de înțeles că el nu glumea deloc și nu avea chef de vreun refuz.

Pufnii pe nas așezându-și mai bine geaca pe ea în timp ce privea în altă parte numai în ochii lui nu.Lucru care îl irită pe brunet.

" Pabo!Ești prea încăpățânată!"

Pentru o secundă Na-Eun se pierdu cu firea în momentul în care acesta o luă de umeri, privind-o direct în ochii.
Inima din nou începu ai bate,aproprierea asta o deranja și nu putea descrie cum dar mereu se ivea ca unele gesturi a brunetului să o scoată din sărite. De ce mereu băiatul ăsta avea un asemenea efect asupra sa?De ce el mereu o supăra dat tot el o înveselea?!

" De acum ar trebui să fii mai atentă!Zise el așezându-i geaca mai bine pe umeri.Kajja e destul de târziu!
Un fior îi trecu prin tot corpul în momentum în care Taehyung o luă de mână trăgând-o după el.Privi de câteva ori spre mâinile lor, mutând-o la loc spre brunet.O liniște deplină se astupă asupra lor și nici unul nu avea de gând să zică ceva după câte se pare.
Deși vroia să știe ce gânduri avea băiatul în momentul de față nu avea cum,așa poate nu se mai simțea așa stânjenită.
Exact stânjenită!Era stânjenită de faptul că brunetul o salvase dintr-un asemenea incident dar era ușurată că fiind că datorită lui ea scăpase cu viața din ghearele acelui Psyhopat.

Nu după mult mers aceștea se oprii în fața casei.Din nou același senzație apăru devenind foarte sufocant pentru amândoi.

" Păi atunci,eu ar trebui să plec...

Sparse el liniștea făcând un pas înapoi,Se aștepta ca fata să se întoarcă spre el măcar,însă fata în schimb doar stătea cu spatele la el nezicând nimic ,ceea ce îi dădu de înțeles lui Taehyung că nu îi păsa.Mai privi odată spre fata înainte de a pleca...

Exact,pentru prima oară Taehyung încercă să nu îi mai pese atâta și să fie indiferent,și din câte îi se părea fata nu era diferită de celelate persoane,asta îi dădu de înțeles acum.

"La ce te-ai fi așteptat pabo?Să-ți spună noapte bună sau orice altceva! După ce a aflat cine ești tu cu adevărat?Un ciudat?"

Își scutură el capul încleștându-și pumnii,se ura fiind că o lăsă pe șatenă să ii intre pe sub piele iar acum îl ignora.Cel puțin asta credea Taehyung în momentul de față neștiind ce motiv avea fata defapt.Se îndepătă încet încet de fată încercând să nu privească în spate orice ar fi,dar chiar nu putea,instictul îl determina-se să se întoarcă.

"Na-Eun!"

Strigătul lui puternic sună grav când îi zări trupul fetei jos.Fugi rapid spre ea luându-i fața între palmele sale mari în timp ce îi ținea trupul pe picioarele sale.
O zgâlțâie de câteva ori însă șatena nu dădea nici un semn de viață lucru care îl îngrijoră al draculu de tare pe brunet.