Ｍｒ.Ｂｉｐｏｌａｒ|Ｋ.ＴＨ

₵₳₱ł₮ØⱠɄⱠ 18

Vă recomand melodia de la media,are o legãtură specială cu acest capitol.

~~~~~~~*~~~~~~

Ochii precum niște cristale,ce emanau atât puritate,iar buzele de un rozaliu pal ce se mișcau la fiecare suflare îi făcea inima sã-i tresare în piept,precum un atlet ce tocmai trecuse linia de sosire.
Îi urmãrea fiecare miscare fãcută de șatena  acărui păr acum era prins într-un cos aiurea,câteva fire rebele din bretonul ei cei intra în ochii lipindu-se de fruntea ei transpirată.
Ochii negrii al lui Taehyung erau ațintiți asupra fetei,uitând complet de durerea avută la baza mâinii drepte.
Era absorbit de ceea ce făcea șatena.Felul ei grijuliu de ai îngriji rana era precum un copil ce trebuia să-și facă vaccinul iar asistenta îl calma sã nu-i fie teamã.
Așa se simțea,doar cã la el lucrurile stăteau atlfel.Na-Eun din moment în moment se strâmba din cauza fricii când vedea un peticel de sânge prelingându-se din rana lui,întrebându-l dacă îl doare.
Fapt cel fãcu' ca gura lui să lase un chicot fiind amuzat de reacțile fetei.

––– Sunt okay!Nu te mai vãita atât e doar o amãrâtã de rană.

––– Faptul că ți-ai zdrobit aproape toată suprafața dorsală a mâinii drepte,ți se pare okay?

Tună șatena încruntată.
Nu prea le avea ea cu medicina,dar era conștientă că rana lui nu era deloc bine.Știa clar că se lovise din cauza ei când îl lovise pe individul de la petrecere,dar dacă nu lovea stâlpul acela acum mâna lui era în regulă.

––– Îmi va trece,oricum nu e prima oară când mã rănesc...

––– Cum adicã nu e prima oarã!Te rănești des?

Își ridică aceasta brusc privirea,și fără să-și dea seama îl înțepă cu penseta.

––– Na-Eun!

––– Scuze nu a fost cu intenție.Dar parcã ai spus cã e o simplă ranã. Se încruntã aceasta,certându-l din priviri.Vãzând cã brunetul nu mai zise nimic,își reluã activitatea.

După ce îi dezinfectă rana îndepărtându-i mizerile cu penseta și curãțându-i cu un prosop umed  pe sutura rănii,îi aplicã un unguent special ca rana sã nu se infecteze și să nu se prindă de bandaj,urmând sã-i bandajeze rana bine.
După ce se asigură că totul e-n ordine,aceasta strânse strusa de prim ajutor așezând-o pe măsuța din dreptul ei.

Își umezi buzele cu intenția de a revenii înapoi la subiectul bazat pe accidentele lui dese,însă acțiunea acestuia o făcu sã se oprească.
Se aproprie încet spre aceasta,neluându-și nici o secundă ochii de pe ea,fapt ce o fãcu să se facă mică în preajma lui,inima saltându-i de zeci de ori în piept.
Pe măsură ce se apropria de ea,aproape îi cădea impresia că acesta avea intenții diferite.Lumina becului se refleca prin ochii lui negrii erau asemănați cu niște cristale la cât de tare sclipeau.Avea o aură misterioasă ce-l înconjura sau poate era doar imaginația ei.Doar câțiva centimetri îi mai despãrțea,doar o împingătură și ajungea ca capurile lor să se ciocneascã.
Cum erau în șezut pe canapea,aceasta ajunse sã se lase puțin pe spate între micile pernuți când sesiză dinstanța dintre ei.Respirația lui caldã atingându-i fața,fapt ce o fãcu' sã simtă mici fiori pe șirea spinării și să înghită în sec.Un nod parcă i se oprise în gât,nepermițându-i sã scoată ceva pe gura,de parcã cuvintele i se blocã.
Respirația ei devenind foarte accelerată,lucru ce-l făcu' pe Taehyung să-și dea seama,când un surâs îi părãsi gura,și se aplecă spre ea mai mult.Na-Eun din instinct își închise ochii brusc așteptându-se la orice...însã,nimic,în loc să simtă orice greutate,acum era liberã.
Își deschise ochi rapid,fiind vizibil confuzã când îl vãzu înapoi la locul lui.