Ｍｒ.Ｂｉｐｏｌａｒ|Ｋ.ＴＨ

₵₳₱ł₮ØⱠɄⱠ 13

Trezită din somn de alarma ceasului deșteptãtor ce suna de zor lângă patului ei.
Șatena își întinse brațul după ceas,închizând alarma urmând mai apoi să-și  afunda adânc fața în perna pufoasă și albă.l
Un lucru ce-l dedesta dimineața era trezitul,fapt care mereu o făcea să adoarmă mereu chiară dacă ceasul sună de zor,fiind obișnuită cu gândul că mama ei o va trezi,dar acum...cine mai avea să o trezească când rămase singură acasă,iar părinții ei încă erau plecați cu afacerile în Taiwan.
Trecuse 3 săptămâni de la plecarea lor,și totul era neschimbat,dorul de ei era pe zi ce trecea mai mare și nu putea să facă nimic.

Tresări în momentul în care se trezi cu micul patruped pe ea,acesta lătrând de zor dând din codițã vioi.Șatena oftă adânc și se ridică imediat în fund apoi își pune mâinile pe față.
Avea febră,era conștientă de asta,toată noaptea se foii prin așternuturi  reușind să doarmă doar 2 ore.

––– Yontan!

Luă micuța pufoșenie în brațe mângâindu-l drăgăstos pe cap.La acțiunea acesteia,patrupedul începu să dea vioi din codița înainte de a o linge pe stăpâna lui.
Na-Eun,tresări dar se obișnuise cu ideea că la urma urmelor eu un cățelul și ăsta era felul lui de ași arăta iubirea.
Se ridică din patul sãu iar atunci micuțul Yontan sări din brațele sale fugind pe ușă.
Privea pierdută ușa pe unde acum câteva secunde patrupedul ieșii în grabă întrebându-se ce l-o fi apucat.
Se frecă la ochi obosită,având câteva ceacăne pe care nu le dădu mai importanță dar nici părului său care era o adevărată râscoală.
Ajunsă în bucătărie,luă un pahar cu apă,pe care din două înghițituri îl bău pe tot înainte să meargă în căutarea câinelui său drag.
Îl căută cu privirea peste tot,dar era de negăsit.Îl strigă ba chiar îi puse mâncare în bolul său crezând că acesta imediat va ieși din ascunzătoarea lui să mănânce.
Brusc un mic sunet,ușor familial îi trase atenția,mai exact după canapea.
Un zâmbet imens îi se astupă pe buze la priveliștea avută.
Yontan stătea ghemuit ca un ghem mare de ață,dormind.
Dar brusc atenția îi fu trasă de ceasul ce era situat pe perete.

––– 08:35 pm!?

Strigâtului ei de uimire o făcu' să se agite mergând în grabă spre dulapul ei,de unde rapid se îmbrăcă în ceva lejer mai apoi luâ niște schimburi  de care sigur va avea nevoie de ele în așa zisa activitate scolarâ ce va dura 2 zile in Campping.
Strâmbă din nas la gândul că activitațile școlarare începuse deja, fiecare liceu din Busan concurau,iar elevii erau puși să concureze unul în potriva celuilalt.Dar de asta îi mai ardea acum.
Îngrijorarea o cu prinse la gândul că nu avea pe cine să-l lasă în grijă pe Yontan.Nu avea cum să-l lase singur 2 zile,cine îi va da de mâncare?Sigur va găsi casa cu susul în jos de micuțul patruped jucăuș.
Iar una din opțiunele ei,putea să o ducă în belele,doar dacă reușea să treacă neobservată....

Strângea bredele de la rucsac mai ceva ca propria viațã,nu că viața ei nu ar fi fost în joc dacă era prinsă,doar că în astfel de momente tot ce conta era lumea să nu observe ceva neobișnuit la ea în rucsac.
Odată ajunsă în fața liceului,Na-Eun cu troleul ei gri după ea,zări clasa ei ce erau în juriul atocarului ce urma sã-i îi ducă în tabara de activitați.
Oftă adânc strângând din dinți așa urmând să se aproprie de colegii ei;

––– Uite-o și pe Na-Eun,îi făcu tutorele ei remarcă urmând să bifeze ceva înr-un carnețel.Mai lipsește cineva?
Întrebă femeia căutând pe fiecare cu privirea.
Ochii lui Na-Eun făcând la fel.Lângă ea veni Eunji care părea și mai tristă decât era deja,fiind sigură din ce motiv odată cel văzu pe roșcat alături de Jungkook ce stăteau în spatele lor.Jungkook schiță un zâmbet spre fată,ea returnându-l.Nu prea avuse timp să-i cunoască pe cei prieteni al lui Taehyung,dar i se părea a fi niște băieții de treabă,deși Jimin greșise în privința brunetei  de lângă ea.Cu coada ochiului îl ochii pe roșcat putând să distingă tristețea din ochii lui,neluându-și ochii de pe Eunji ce parcă fizic era dar pshic nu.
Că tot veni vorba de brunet,singur pe care nu-l văzu era chiar Taehyung,chiar și Sehun era prezent stând sprijinit de autobuz cu căștile în urechi,pe când brunetul era de ne găsit.