ALIVE HEARTBEAT

~Capitolul 1~

- Urăsc munca, urăsc ziua de luni și urăsc oamenii! A da, și pe tine te urăsc, creierule, să nu crezi că am uitat de tine! zic eu aproape adormind pe scaunul din bucatarie.

Ca să înțelegeți exact ce am pățit, haideți să vă povestesc. Acum câteva zile șeful meu mi-a propus să particip ca jurat într-un concurs de dans din America deoarece sunt cea mai veche și mai bună dansatoare din întreaga lui firmă. Am acceptat imediat fără să stau pe gânduri, cum fac eu de fiecare dată când cineva îmi propune ceva în care este inclus și dansul.

La început am spus "Ce o să fie așa rău, este doar o calătorie de câteva zile în America" dar spre surpinderea mea acele câteva zile înseamnă aproape un an. Un an în care voi sta departe de casă .

Nu înțelegeam de ce trebuie să stau atât, fiind doar un jurat într-un concurs de dans stupid. Vrea să le construiesc sala de dans din bețisoare de înghețată sau ce? Dar aparent , sunt obligată să-mi aleg un învățăcel pe care să-l transform într-un adevarat dansator. Let's do it!

Sunt în întârziere ca de obicei. Am toate bagajele în brațe deoarece nimeni nu a vrut să mă ajute cu cărarea acestora.

Nu vedeam absolut nimic în față, rugându-mă la Dumnezeu să nu cad și să-mi rup ceva. "1..2...3..*buf*" număram ultimele scări când m-am împiedicat și am căzut, împrăstiind toate hainele peste tot pe strada. Și așa am dovedit că Dumnezeu nu ține cu mine nici azi. Împreună cu domnul șofer care a fost foarte amabil, am strâns hainele de pe jos și am pornit repede spre aeroport, unde seful meu cred că deja a ajuns.

- O dar wow, a ajuns prințesa time! exclama seful meu când mă vede venind într-un suflet spre el.

- V-am spus să nu-mi mai spuneți așa.

- Păi și cum vrei să-ți spun, dacă întârzii mereu. Am ales să nu m-ai spun nimic ci doar să îi zâmbesc cu un zâmbet fals.

Mi-a luat multă vreme să-mi dau seama ce vrea să însemne această poreclă "Prințesa time" până într-o zi când pur și simplu l-am întrebat de la ce vine, iar el mi-a spus aceași frază pe care am auzit-o și acum "pentru că mereu întârzii!" , după făcând legătura.

Când în sfârșit adormisem și eu, primesc mesaj de la cea mai bună prietenă a mea care mă întreba dacă sunt bine. I-am răspuns cu un simplu "da" , oricum aveam de gând să o sun și să îi povestesc ceea ce am văzut și oamenii pe care i-am cunoscut în locul în care voi sta pentru ceva vreme.

Mă foiam încontinuu de câteva minute bune pentru ca nu puteam dormi , așa că am ales să dau drumul la un playlist cu niște melodii, poate timpul va trece mai repede.

Melodiile îmi aduc foarte tare aminte de copilăria pe care am avut-o. Nu a fost una foarte wow de care să-mi aduc minte cu drag, dar nici atât de rea încât să îmi fie frică să mă uit înapoi.

Am rămas cu multe traume cauzate de tatăl meu, care mereu se certa cu mama și mă agresa sexual. Îmi doream să scap de nebunul ăla, mulți ani m-am rugat la Dumnezeu să ne ajute, până într-un final când tatăl meu a murit într-un accident de mașină.

Când am aflat nu știam dacă să râd sau să plâng, dar m-am bucurat că am scăpat de un om rău chiar dacă acesta a murit poate din cauza mea.

Gândurile mi-au fost întrerupte de vocea unei femei ce anunța că destinația este aproape. Mi-am șters lacrimile cum fac mereu când îmi controbăi printre amintiri, mi-am pus zâmbetul de înger pe fața și am început să mă pregătesc pentru aterizare.

*Cioc cioc* se aud niște bătăi în ușa camerei. Ies repede din duș iau halatul și îl pun peste pielea udă. Îl leg foarte bine, după care deschid ușa:

- Ce faci la ora asta? Nu ești gata?

- Gata pentru ce? răspund nedumerită.

- Gata să mă înveți tango! Oare pentru ce trebuie să fii gata?! În 20 de minute trebuie să ne întâlnim cu partenerii , și tu stai bine mersi în halat! Nu vezi cum arăți? țipă șeful meu, trăgând de halat de parcă ar vrea să ma violeze în acel moment chiar acolo.

- Nu mi-ați spus nimic de vreo întâlnire planificată pentru seara asta.

-Uite că îți spun acum Korina! Să-ți miști fundul ăla mai repede, dacă în 15 minute nu ești jos plec fără tine! țipă închizându-mi ușa în nas. Am stat câteva secunde într-un loc cu ochii căscați, cu o mână ținând halatul să nu cadă și cu alta capul să nu cadă și el. La cât de tare mă doare, l-aș vedea în stare să-și ia zborul.

E a suta oară când șeful meu îmi vorbește și se comportă vulgar, dar m-am obișnuit.

Am ieșit fix în momentul în care avea de gând să plece fără mine. Cobod scările în fugă ridicându-mi rochia ca nu care cumva să mă împiedic de ea și să cauzez vreo altă minune.

-Era şi timpul să vii , zice acesta când ajung lângă el.

- Mă scuzați! Chiar n-am vrut să vă supar , spun aplecându-mă respectuos în fața lui. Așa am înțeles că se face în Coreea, și cum șeful meu este din Coreea am zis să mă comport ca atare.

El spune că este din Coreea de Sud, dar cât de tare îmi aduce aminte de Ceaușescu, nu pot scoate din calcul faptul că ori mama lui e din Coreea de Nord, ori în fața mea stă Ceaușescu reîncarnat.

Candelabru din cristal, fântână de ciocolată și niște chelneri foarte bine aranjați, la costum. Astea au fost primele detalii care mi-au sărit în ochi când am intrat în local. Părea pretențios și cu fițe. Sper că partenerii care au ales acest local să nu fie așa. Mă așez la masă, pe ea fiind un buchet cu multe flori frumoase și lângă el un bilețel:

- Domnișoară Korina? mă întreabă unul din chelneri.

- Da eu sunt. S-a întâmplat ceva? Spune-mi te rog că nu s-a întâmplat nimic și că nu am stricat ceva ce valorează mai mult decât demintatea mea!

- Nu s-a întâmplat nimic, stați liniștită. Acest buchet este pentru dumneavoastră.

- Pentru mine? De la cine? întreb eu, dar chelnerul dispare deodată. Iau buchetul de pe masă și citesc ce scrie în bilet: "Tu es plus belle que la lune. Tu es le soleil qui éclaire et réchauffe mon coeur sombre et froid" ceea ce ar trebui să însemne "Ești mai frumoasă decât luna. Tu ești soarele ce aduce lumină și-mi încălzește inima întunecată și rece" .

Mi-am dat ochii peste cap și am trântit buchetul pe masă. Mi-am pus mâinile în sân și am început să mă enervez, când deodată starea mea de "bleah" se transformă în "mrr" în mai puțin de 5 secunde.

To be continued....

sper că acest capitol nu a fost prea lung și sper că nu m-am pierdut în detalii. dacă va plăcut votați și spuneți-vă parerea. orice lucrușor contează❤