ALIVE HEARTBEAT

~Capitolul 2~

Mi-am pus mâinile în sân și am început să mă enervez, când deodată starea mea de "bleah" se transformă în "mrr" în mai puțin de 5 secunde.

Partenerii cu care aveam de gând să comunic în acest an au ajuns. Îi studiam din cap până în picioare pe fiecare. Toți arătau ca niște adevărați oamenii de afaceri, niciunul care să-mi atragă atenția ,înafara unui tinerel căruia nu îi dau nici 25 de ani.

Par negru aranjat perfect, cu niște ochi tot negri, niște ochi așa patrunzători în care m-aș pierde imediat, și un corp atletic bine evidențiat. Costumul elegant pe care îl purta i se aseza de minune pe corpul bine lucrat împreună cu cravată albă. Cu siguranța este o fire dură și serioasă, privirea lui îl dă de gol. Sau doar așa vrea să pară. Îi studiam mișcarile în timp ce acesta discuta cu șeful meu.

Emana un aer de fuck boy și nu-mi dădeam seama de ce. Ori înfățișarea lui perfectă care îi dădea cu virgulă creierului meu, ori pentru că se uita cam ciudat la mine,sau doar mi se pare. "Da Korina, ți se pare! Un băiat așa frumos nu s-ar uita la tine niciodată. Ce-ți trebuie băieți când tu ai o cea mai bună prietenă!" îmi repetam în minte de câteva minute bune.

Mă plictiseam groaznic, așa că am început să mă joc cu șervețelul de pe masă, și să mă gândesc dacă să-mi fac o mască de față în seara asta sau mâine dimineață, când unul din parteneri mi-a întrerupt gândul tocmai când făceam cea mai importantă alegere din ziua aceea:

- Domnișoară, nu ați vorbit toată seara. Sunteți bine? mă întreabă acesta îngrijorat.

- Sunt foarte bine mulțumesc. Scuzați-mi activitatea neexistentă în această discuție, doar că sunt o fire mai rușinoasă la început până mă acomodez cu situația.

- Am înțeles. De unde veniți domnișoară? Îmi puteți spune numele dumneavoastră?

- Korina este numele meu, și vin din România.

-James, încântat de cunoștință! Am auzit de România, este o țară foarte frumoasă! spune acesta strângându-mi mâna. Eu doar zâmbesc fără sa mai spun nimic.
Ascultam discuțiile domnilor de la masă, discuții legate de afaceri și chestii foarte plictisitoare, când domnul James își drege glasul:

- Și Korina... nu știu dacă ți l-am prezentat pe fiul meu. El este Jungkook! și arată catre băiatul cu parul negri și ochi patrunzători. Când am realizat ceea ce s-a întâmplat palpitațiile și-au facut simțită prezența.

- Păi... încântată! Mintea mea spunea "panică panică panică" pe când inima mea striga "acum e momentul!" . Nu știam ce să fac, doar am dat mâna cu el și am tăcut. Eram foarte agitată și nu știam motivul.

M-am ridicat fără să spun nimaniu unde mă duc și am fugit către grădina restaurantului. Am tras cea mai mare gura de aer de până atunci. Simțeam că dacă nu voi face asta prea curând, o să leșin. "Ce ai? De ce ești așa?!" țipă conștiința la mine.

- Nu știu nici eu de ce sunt așa !! spun cu voce tare fără să vreau.

- Să fii cum? se aude o voce din spate. Casc ochii și îmi întorc privirea. Mai bine de atât nici că se putea. Era Jungkook.

- Scuze. Mă certam cu conștiința mea.

- Ai certuri cu conștiința... interesant. spune el cu un zâmbet pe față.

- Acum să nu mă crezi vreo ciudată, dar uneori vorbesc singură, mă ajută oarecum, argumentez rușinată de prostiile care îmi pot ieși pe gură.

- E ok. Nu ești singura care face asta. Îl ai aici în fața ta pe domnul prieteni imaginari. Vorbesc atât de mult singur încât familia și prietenii mei cred că am prieteni imaginari. Au fost situații în care credeau că am fete ascunse în cameră.

- Ai o familie și niște prieteni perverși. *chicotesc*

- Dacă asta e perversitate , se vede că nu m-ai cunoscut pe mine. mi se adresează el făcându-mi cu ochiul și trecând pe lângă mine. Mi-a mângâiat talia lăsând un fior pe șina spinării.

E clar, m-am îndrăgostit! Plec înăuntru cu un zâmbet nevinovat pe față și acolo îi pot observa pe cei de la masă holbându-se la mine.

- Ce s-a întâmplat? De ce vă uitați toți așa la mine? Și unde e Jungkook? întreb când îi observ lipsa.

- Asta să ne spui tu. Ești mai voioasă decât înainate, cumva s-a întâmplat ceva? mă întreabă șeful având o privire perversă.

-Ce să se întâmple? Nu s-a întâmplat nimic!

-Ești sigură?

-Da sunt foarte sigură. *Tuse tuse* Scuzați-mă vă rog îmi e puțin rău, aș putea să mă retrag?încerc să scap de această situație jenantă.

- Sigur. Îi voi spune lui Jungkook să te ducă acasă. răspunde domnul James.

-Nuu!! Este este bine. Pot merge și singură! încep să mă panichez.

- Nu, nici nu știi ce nebuni sunt pe stradă. Așteaptă până... aa Jungkookshi te oferi să o conduci pe drăguța Korina până la hotel?

- Sigur tată, cu mare placere! spune "Jungkookshi" cu o privire foarte dubioasă. Mă ia de mână și mă conduce afară la mașina acestuia, un model nou. Intru cu grijă , și pornim la drum.

- Destinul ne apropie încet ,încet. Rupe Jungkook liniștea.

-Așa se pare.

Deschid ochii și pot vedea că sunt la mine în cameră. " Cred că a fost un vis" îmi spun. Mă ridic greu din pat și ma uit la ceas, era ora 22:43. Merg către baie unde era lumina aprinsă și deschid ușa. Intru , mă spal pe față, pe dinți, îmi sterg restul de machiaj, când deodată se aude o voce de bărbat:

- Te-ai trezit Korina?

-Cine e???!! țip speriată.

- Eu , cine să fie? Jungkook trage draperia de la duș acum putând observa cea mai hot chestie posibilă. Imaginea lui cu părul ud, abdomenul în pătrațele, acel prosop în jurul taliei și privirea aia ucigătoare îmi trezește pofte de nedescris. Mă holbam la el cum ieșea din cabină și se apropie încet de mine, în ochii lui observând o sclupire care arde mai tare decât fața mea în acest moment. Își lipește abdomenul de al meu, picaturile de apă rece plimbându-se pe corpul plin de dorință. Mâna lui se plimba pe spatele meu, atunci m-am trezit din transă și am început să scot niște cuvinte pe gură:

- Jungkook , ce crezi că faci?!

To be continued...

capitol plin cu dialoguri, scuzați-mi exprimarea nu prea poetica, dar nu am vrut să-mi pierd ideea. Cartea va fi editată pe parcurs. Nu uitați să votați!!