ALIVE HEARTBEAT

~Capitolul 12~

- Korina, vrei ... vrei să fii soția mea?

Am căscat ochii larg în timp ce mă uitam la șcena din fața mea, mi se părea ceva ireal. Nu știam cum să reacționez, ce să spun sau să fac, eram o statuie.

În sufragerie era liniște.Toți se uitau la noi, ca la o scena de maximă tensiune dintr-un film, așteptând probabil să zic "Da". Dar eu nu puteam spune nimic. Totuși, sper să nu aveți impresia că aș vrea să mă căsătoresc cu el, nici în ruptul capului nu aș face asta în acest moment.

Făceam schimburi de priviri. Mă uitam la Jungkook, apoi la Jimin. Jungkook aștepta răspunsul meu, în ochii lui fiind o dorință aparte apărută de nicăieri, iar Jimin stătea ca un stâlp în mijlocul încăperii, expresia lui facială dăndu-l de gol îngrozitor de tare. Jungkook va fi snobit în bătaie.

Mă aflam în fața unei scene total penibile. În fața mea se afla bărbatul care mi-a făcut viața un calvar de când l-am cunoscut și până în prezent, iar în spatele acestuia se afla omul de care cu siguranță mă voi îndrăgosti nebunește.

Nu îl știu eu de multă vreme pe Jimin, dar nici mult nu mi-a luat să-mi dau seama ce om bun este. Mama mi-a spus mereu "Să ai curaj, și să fii bună", chiar dacă nu am fost un exemplu rezonabil pentru o persoană bună și curajoasă, măcar dau tot ce pot. Iar acum este momentul perfect pentru a-mi arăta adevăratul potențial.

- Jungkook, nu vreau să sune ciudat dar, răspunsul meu este nu, îmi smulg mâna din mâna lui și mă îndrept timidă dar totuși hotărâtă spre Jimin, acesta strângându-mă tare la piept.

- Cred că... mi-am găsit persoana potrivită cu care aș vrea să întrețin o relație, spun și îl sărut pe Jimin.

Toți din încăpere se uitau ciudat la noi, iar Jungkook probabil s-a simțit umilit. Băiatul irezistibil, sexy, frumos și dorit de toate să fie refuzat de o fată. Presimt că îl va bântui mult și bine.

După câteva ore casa începu să se mai golească, în final rămânând doar noi trei.

- Să-mi explice și mie cineva ce s-a petrecut aici? întreabă Jungkook vizibil jignit.

- Doar o glumă proastă de a mea, spun vinovată. Dar o meritai, până la urmă nu este frumos să obligi persoane să fie ceva ce nu vor fi niciodată, spun punând accent pe "niciodată".

- Lăsând asta la o parte, de când sunteți voi doi amețiților împreună? spune cu un glas destul de rece, deranjat parcă de vestea asta.

- Nu de mult, dar nu ne vom grăbi. Întâi să vedem cum decurc treburile, după mai vedem, răspunde Jimin.

Mă ridic de pe scaun și merg până în biroul unde stau de obicei și lucrez. Iau un dosar de pe masă după care Jungkook tânjește așa de mult, mă îndrept spre sufragerie și il înmânez.

- Asta este ceea ce ai vrut de la mine. Tot ce ai nevoie este acolo, într-o formulă mult mai bună.

- Asa repede ai terminat? Wow... spune neputând să-și ia ochii de la foile din dosar. Minunat! exclamă el. Era fericit că în sfârșit scapă de mine, sentimentul fiind același.

- Acum dacă nu vă supărați eu voi pleca. Am niște treburi. Korina, dacă ai nevoie de ceva sună-mă, mi se adresează Jimin.

Își ia haina din cuier, pantofii din dulap, mă sarută scurt pe buze și pleacă grăbit spre mașină. Acum îmi mai rămâne doar un singur lucru, să mă car de aici.

Urc sus la etaj și încep să-mi fac bagajul. A durat cam 5 minute, majoritatea hainelor mele fiind deja în bagaj. Am simțit cum cineva stătea și mă privea, așa că am întors capul spre ușă.