Un prieten plin de secrete

Capitolul 1

Bună! Numele meu este Kim Jennie și sunt din Seoul.
În prezent am 20 de ani și trăiesc cu menajera care m-a ajutat de la vârsta de 10 ani după ce mama mea a fost ucisă. Îmi aduc aminte acea zi foarte bine.

Era o zi răcoroasă , iar eu tocmai ce m-am întors de la școală, ciudat era că mama de fiecare dată venea să mă ia, dar în această zi nu a venit.
Am venit singură până acasă, iar la poartă văd o mașină neagră cu niște geamuri fumurii. Intru in casă și o văd pe Amna(menajera ) pe jos leșinată. Am mers spre camera mamei si văd un bărbat ce a înjunghiat-o in burtă. Scot un mic sunet iar acel om mă aude întorcându-se spre mine. Mama îl prinde de picior și îmi spune să fug , iar atunci Amna tresare , mă ia de mână și fuge cu mine lăsând-o pe mama în urmă.
Poliția a ajuns ,iar omul acela a sărit pe geam.
După 10 ani în care am suferit atât , încă o mai fac deoarece omul acela nu a fost găsit.
Dar gândul de răzbunare nu îmi iese din minte nici o secundă .

Este ora 8:34 și aud o bătaie în ușă. Îmi dau seama că Amna a terminat micul dejun și mă cobor imediat din pat deoarece la ora 10 trebuia să mă întâlnesc cu un bărbat ce are niște informații despre acel criminal .

Mă îmbrac cu ceva lejer asta însemnând o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou alb mai larg și mă duc spre Amna strângând-o in brațe.

Eu(Jennie): Neața
Amna : Neața somnoroaso
Ți-am pregătit cina , vino si mănâncă repede că după pleci să te întâlnești cu acel domn

Eu: Da ai dreptate și mă duc spre bucătărie unde masa era plină , dar tot simțeam că lipsește ceva.
De fiecare dată când fac câte ceva îmi amintesc de mama și de toate amintirile cu ea . Mănânc repede iar după mă duc la baie si fac un duș .

Mă schimb repede intr-un tricou alb , niște pantaloni de blugi scurți și niște adidași albi și mă îndrept spre ușă.

Eu: Pa Amna
Amna: Pa scumpo

Am plecat pe jos deoarece cafeneaua la care mă întâlneam cu acel om nu era foarte departe de casă.

Când dau sa traversez un idiot trece cu mașina pe langa mine și impactul a fost atât de mare că am căzut pe jos .

Eu mă ridic în picioare și mă duc către mașina tipului acela.
Eu: Ești chior sau ce ?
??: Ce tocmai ai spus ?
Băiatul iese din mașină și se îndreaptă către fată, dar în acel moment...

Sper să vă placă ce am scris până acum. Chiar m-am străduit ceva la capitolul acesta ^_^