Adorable Rebel - RenMin

9

În seara aceea, când am ridicat receptorul telefonului, pentru a-l apela pe Sicheng, am auzit voci de cealaltă parte a liniei.

Am oftat.

Familia Na avea de gând s-o anuleze, dar se presupune că le va lua ceva până să găsească un mod de a conecta o altă linie telefonică la casa lor.

Am dat să închid, însă m-am oprit brusc. Ce ar fi avut dacă ascultam puțin? Mi-am dus receptorul înapoi la ureche.

— Ei bine. — Vorbea Jaemin. — Vei merge la Balul de Toamnă?

Inima începu să-mi bată cu putere. Urma să ascult cum el invita o fată la bal?

— Mare greșeală. — L-am auzit pe Hoseok, accentuând atât de mult cuvintele, încât aproape am izbucnit în râs. — Urăsc balurile. Nu-mi spune că tu vei merge.

— Nu știu. — Răspunse Jaemin, râzând. — Sunt aproape sigur că nu. Persoana pe care mi-ar plăcea s-o invit nu ar accepta niciodată.

— În fine, nu contează. În noaptea aia putem să mergem la bowling sau vedem noi unde. — A rostit Hoseok, ca un fel de consolare.

— Bine. — A acceptat Jaemin. — Auzi, vrei să vii la mine, să ne uităm la televizor, la "Fetele pe plajă"?

— Oh, da, voi veni. — Începu Hoseok să formuleze un răspuns, însă eu deja nu mai ascultam. Am închis încet.

“Persoana pe care mi-ar plăcea s-o invit nu ar accepta niciodată", mi-am repetat în gând fraza, în timp ce mă așezam pe un scaun, în fața blatului de bucătărie. Simțeam cum mi se accelera pulsul. Oare vorbea despre mine? Mi-am amintit momentul în care s-a aplecat către mine, în timpul orei de Literatură, dar și acea ciudată sclipire, pe care o observam în ochii lui, când îmi vorbea. Apoi, m-am gândit la căldura emanată de mâna sa, poziționată asupra taliei mele, de la petrecerea lui Bobby și am început să-mi imaginez senzația pe care mi-ar produce-o aceeași mână, în timp ce m-ar conduce spre ringul de dans...

Apoi mi-am amintit altceva; modul în care mă compara cu fiica invizibilă a directorului de la fosta lui școală.

Am sărit de pe scaun și am ieșit din bucătărie.

Era o mare nebunie să mă gândesc la a dansa cu Na Jaemin.

În ciuda deciziei mele, am continuat să meditez asupra conversației dintre cei doi băieți, până când telefonul a început să sune, după cină.

— Alo? Renjun? Sunt Swiss Somi.

Mă gândeam că Sicheng îmi făcea vreo farsă și aproape mi-am distrus orice fărâmă de viață socială pe care o aveam, vrând să-i răspund cu un puternic țipăt în stil yodel (Yodelayeehoo!).

Din fericire, am ezitat, sperând ca, într-adevăr, să fie Swiss Somi.

Presupun că asta mă făcea să par destul de fals, întrucât știam, din surse sigure, că nici ea nu era o persoană tocmai de treabă.
Sicheng mi-a povestit că, odată, a stat alături de Swiss Somi în autobuz, într-o călătorie — acum că mă gândesc mai bine, fusese vorba despre o călătorie cu profesorul de germană, la Frankenmuth, care este o capcană mizeră pentru turiști, în sudul Michiganului, specializată în prepararea brânzei elvețiene, a sauerbraten (carne de vacă, macerată în oțet) și a ciocolatei Lindt.

În fine, se pare că Sicheng și Swiss Somi au fost colegi de locuri în autobuz și, timp de o oră și jumătate, Somi îi adresase o mulțime de întrebări, părând cu adevărat interesată de el, fapt care-l făcuse pe Sicheng să se simtă bucuros și să spună "Swiss Somi chiar este încântătoare".