Adorable Rebel - RenMin

4

Sâmbătă dimineața, mă sprijineam de ușița din spate, îmbrăcat doar cu o veche cămașă de-a mea, care-mi ajungea puțin peste coapse.

— Da, mamă... Da, voi mânca perișoarele... Da, voi duce gunoiul... Nu, nu voi merge la nicio petrecere...

În acest sfârșit de săptămână, părinții mei au hotărât să le ducă pe gemene într-un tur al părții de Nord a orașului Seoul. Iar eu nu trebuia să merg cu ei, întrucât statul în mașină mă afecta enorm.

Și chiar dacă nu aș fi avut rău de mașină, m-aș fi prefăcut că am, căci nu este nimic mai plictisitor decât să fii captiv într-un autoturism cu toată familia, vorbind despre chestii nesemnificative, precum culorile frunzelor. Mă mir că Sana și Mina, cu toată inteligența lor, încă nu au găsit o scuză, care să le scutească de la a fi târâte peste tot de mama și tata.
De fapt, eu cred că, pe toată durata călătoriei, tot ceea ce fac este să se joace avioane.

Mama i-a schimbat poziția lui Eunwoo, mutând-o pe celălalt șold.

— Și nu apela pe nimeni care să nu locuiască în Coreea. — A spus, într-un final.

— Mamă, pe cine aș putea suna?

— Ah, nu știu... — A zâmbit. — Doar mă chinuiam să găsesc un ultim sfat.

— Crede-mă, ai acoperit toate sfaturile posibile.

Tata claxonă. El era singurul deja așezat în mașină. Sana și Mina încă vorbeau lângă ușa din spate, care era deschisă, pregătită pentru a primi pe oricine ar fi urmat să stea pe bancheta din spate. Dacă i-aș fi putut da și eu un sfat tatălui meu, i-aș fi spus: Nu vei reuși să faci o femeie să urce în mașină, până când ea va fi gata să o facă de bună voie.
De fapt, am încercat de nenumărate ori să-l fac să înțeleagă asta, însă nu pare să mă creadă pe cuvânt.

— Ai grijă, scumpule. — Mi-a spus mama, apoi mi-a sărutat obrazul și a plecat înspre camionetă.

Cu un mic oftat, am închis ușa. Timp de douăzeci și patru de ore, aveam întreaga casă la dispoziție.

Sicheng urma să vină în câteva ore la mine, pentru a petrece timpul împreună. Aveam toată ziua și seara pentru a vorbi, a dormi și a mânca alimente mai puțin nutritive, pentru a face toate lucrurile cu care părinții nu sunt de acord.

Am hotărât să-i fac o surpriză lui Sicheng și să pregătesc niște clătite, pe care să le mâncăm drept combinație între mic dejun și prânz.

Am pregătit compoziția și am pus tigaia pe foc. Primele clătite au ieșit arse și semi-lipite de ustensila de bucătărie, așa că am fost nevoit să le arunc.

Tocmai ce mă chinuiam să prepar una enormă, care să se asemene șoarecelui Mickey Mouse, când a sunat soneria ușii.

Efectiv, am alergat pentru a traversa toată casa și am deschis rapid ușa.

— Grăbește-te și intră. — Am spus. — Tocmai făceam clătite și nu vreau să...

Însă m-am oprit, îngrozit. Cel care stătea în fața mea și care tocmai sunase la ușă, nu era Sicheng. Era Na Jaemin, care afișa tipicul său zâmbet indolent.

— Pot să-ți cer o soluție pentru desfundat conductele?

Mi-am încrucișat brațele asupra pieptului.
— Foarte nostim. La revedere.

— Hopa. — A protestat Jaemin. — Nu este o glumă. Cada din baia mea aproape dă pe dinafară, iar părinții mei au plecat cu mașina și... Cumva crezi că am inventat asta doar pentru a te vedea, îmbrăcat cu cămașa ta, deosebit de scurtă?