Adorable Rebel - RenMin

12

Sâmbătă dimineață am fost trezit de o mare bufnitură în peretele casei.

A sunat de parcă o gorilă s-ar fi izbit cu o liană de locuința mea. Apoi, a urmat un zgomot prelung și care răsuna ca și cum animalul s-ar scurge de-a lungul zidului. După aceea, am auzit inconfundabilul sunet al ferestrei de la camera mea, care se deschidea.

Am strâns din ochi, punându-mă cu capul sub pernă. "Nu cred așa ceva...", mi-am spus.

— Bună, Renjun! — Mi-a spus gorila, a cărei voce semăna izbitor de mult cu a lui Jaemin.

M-am răsucit în pat. Puteam vedea capul lui Jaemin, sprijinit de rama ferestrei de la camera mea, care se situa la etajul al doilea.

— Spune-mi că ăsta este doar un coșmar. — Am spus, închizându-mi ochii la loc.

— Nu, asta este realitatea. — Mă corectă Jaemin.

Am aruncat o privire pe furiș. Iar șatenul încă stătea acolo, înarmat cu echipamentul de tăiat pomi al tatei și cu o bentiță roșie, lată, pe frunte.

Trebuie să vă explic de ce tata are tot echipamentul ăsta profesional pentru îngrijirea copacilor. Mina și Sana, deși nu ar recunoaște-o vreodată, se tem de întuneric. Așadar, dacă o frunzuliță se atinge noaptea de geamul lor, încep să țipe și îi trezesc pe părinții noștri. Deci, pentru a-și putea respecta cele opt ore de somn, și pentru a face față celor două isterice, tatăl meu a hotărât că se merită o mică investiție, pentru achiziționarea unor unelte profesionale de întreținere a pomilor.
Chestia este că se poate cățăra prin copaci, iar dacă se întâmplă să cadă, rămâne agățat de funia specială, până când mama sună la pompieri sau la oricine are capacitatea de a scoate un bărbat din situația asta.

Însă acum, Jaemin îi folosea echipamentul ca mașinărie zburătoare și se agăța de fereastra mea, ca o broască de copac.

Ne-am privit unul pe celălalt, în liniște, timp de câteva minute, ceea ce era ciudat la el, care obișnuiește să vorbească fără încetare. Și ce se aștepta să fac acum? Să strig "Hoții!"?

Într-un final, i-am vorbit.

— Știai că intrarea prin efracție este o infracțiune? Încearcă să te înscrii la o facultate cu asta în dosarul tău.

Jaemin zâmbi.

— Ei bine, nu am spart nimic și nu am să intru. — Păru a se gândi la ceva. — Dar ai dreptate, într-o oarecare măsură. — Apoi îmi analiză camera. — La naiba, ai chiar și o măsuță pentru machiaj.

— Și?

— Și sora mea are una. — A răspuns. — Mereu m-am gândit că este o piesă de mobilier care îți sporește vanitatea sau care...

— Uite ce e. — M-am ridicat în șezut, ținându-mi cearceaful la piept. Dormisem cu o altă cămașă subțire și scurtă și nu aveam chef să aud vreun comentariu. — Nu cumva trebuia să muncești?

— Am făcut-o timp de aproape două ore. — Protestă Jaemin. — Și, în tot timpul ăsta, surioara ta stă la baza copacului și-mi tot pune întrebări, iar tatăl tău își scoate capul pe geamul camerei lui și-mi tot spune "Nu creanga aia. Nu, nici aia".

— Ei bine, asta meriți pentru că ai plantat droguri în clasă. — I-am amintit.

Telefonul situat în holul din fața dormitorului meu începu să sune. Am privit în acea direcție.

A sunat din nou.

— N-ai de gând să răspunzi? — Întrebă Jaemin, rânjind.

Am ezitat. Chiar nu putea răspunde altcineva? De ce a trebuit să port tocmai azi cămașa aia idioată? Chiar nu învățasem nimic din momentul rușinos de care am avut parte când Jaemin a venit să-mi ceară soluția pentru desfundarea conductelor?