Adorable Rebel - RenMin

10

A doua zi, Sicheng m-a sunat după ore, spunându-mi:

— Nu-ți va veni să crezi, dar astăzi s-a întâmplat ceva grozav!

Pentru o clipă, nici nu i-am putut răspunde, din cauza dezamăgirii pe care o simțeam. Are loc un eveniment grozav și eu, în timpul acela, sunt la dentist.

Câteodată chiar mă îngrijorează faptul că întreaga mea existență se rezumă la o frază de genul.
Spre exemplu, odată am citit într-un ziar povestea unei fete, care a scăpat cu viață dintr-un accident de avion, pentru că a întârziat în timp ce-și ondula părul! Adică, nu încape îndoială că atât ea, cât și familia ei s-au bucurat enorm că a ratat zborul, dar, vă imaginați ce tip de persoană era?

— Renjun? — Mă făcu atent Sicheng. — Mai ești?

— Da. — I-am răspuns, încă puțin dezamăgit. — Ce s-a întâmplat?

— Nu știi? — M-a întrebat, neîncrezător. — Chiar nu știi?

— Dacă aș ști, oare te-aș mai întreba? — I-am răspuns, cu iritare în glas.

— Bine, bine. — Părea vesel, entuziasmat de ceea ce avea să-mi relateze. — Astăzi am avut oră de literatură cu doamna McCracken și nu mă vei crede când îți voi spune ce ne-a pus să facem.

— Ce anume? — Atât suspans începea să devină obositor.

— Ne-a pus să cântăm acea melodie englezească ridicolă din secolul al treisprezecelea. — A continuat să vorbească Sicheng. — Adică a trebuit să cântăm odată cu un tip de pe o casetă a profesoarei, dar am făcut-o pe rând.

— Oh, Sfinte! — Am exclamat, compătimindu-mi colegii.

— A fost groaznic. — A afirmat Sicheng. — A strigat-o pe una dintre fete și, în timp ce ea cânta cu vocea ei subțire, ceilalți încercam să privim în altă parte, sperând ca podeaua să se crape brusc și s-o târască pe doamna McCracken într-un abis.

— Într-adevăr, sună oribil, Sicheng. — Am încuviințat, simțind cum nerăbdarea mă cuprindea. — Dar nu-mi vei spune odată care este acel lucru grozav care s-a întâmplat?

— Ajung și acolo. — Mi-a luat-o înainte. — Când fata era deja pe la jumătatea cântecului, au intrat în clasă doi detectivi de la departamentul de investigații a stupefiantelor, îmbrăcați în civili. Au intrat val-vârtej și au luat ghiveciul de flori, pe care doamna McCracken îl ține pe pervaz.

— Ce? — Am rămas cu gura deschisă, uluit de ceea ce auzeam.

— Sigur că, în acel moment, nu știam că sunt polițiști. — A povestit Sicheng în continuare. — Credeam că sunt ceva oameni de afaceri. Dar atunci Jaemin ne-a spus...

— Stai puțin. — L-am întrerupt. — Te rog să nici nu menționezi numele lui. E tot ce-ți cer, te rog. Cum te-ai simți tu dacă eu aș vorbi despre Valul...

— Înțeles! — A exclamat el, cu repeziciune. — În fine, este incredibil, dar detectivii au confiscat ghiveciul, întrucât au spus că doamna McCracken cultiva marijuana în el!

La naiba, niciodata nu-mi voi mai face programare la dentist în timpul orelor.

— Și este adevărat? — L-am întrebat, într-un final. — Chiar planta droguri?

Am încercat să-mi amintesc dacă o văzusem pe profă udând acel ghiveci vreodată. Poate m-ar fi chemat ca martor.

— Păi presupun că da, pentru că au plecat cu ghiveci cu tot. — A răspuns Sicheng.