În Căutarea Adevărului!

Capitolul 11

Pers. Irinei
Stai puțin, de ce plang? Pentru un bou? GATA! Nu voi mai plânge pentru el, de acum sunt altă Irina.

Am decis să merg pe afară poate cunosc pe cineva.

Îmi iau o pereche de blugi negri cu talie înaltă , un tricou scurt negru până la  buric și un hanorac gri pe mine.

Mă încalț și ies din apartament. Sper să nu își facă mama griji dacă va ajunge acasă și nu mă va vedea. Mai bine o sun.
-Alo?
-Ce e draga mea?
-Mama eu am ieșit puțin pe afară, poate cunosc și eu pe cineva.
-Bine, ai grijă să nu te pierzi.
-Sigur, paa!
-Paa!spune și îi închid.

Merg cât merg până când văd un parc. Mă așez pe o bancă de acolo și mă uit pe telefon. Off, iar am dat de poza aia nenorociți. Dă să îmi cadă o lacrimă dar o șterg. Gata, nu mai vreau să plâng după el.

Îmi închid telefon și mă uit la copii din parc, până când un băiat se pune lângă mine.

x:Bună ești româncă?spune el dulce.
Eu:Da, la fel și tu, spun eu uimită.
x:Cumde o fată așa frumoasă ca tine stă singură?
Eu:Uite așa bine,spun apoi îi zâmbesc.
x:Eu sunt Rouhi.
Eu:Irina, încântată.
Rouhi:La fel,spune și se uită la mine cu o privire dulce.
Eu:Ăsta e numărul meu,spun și îi dau o hârtiuța.
Rouhi:O să te sun.
...
Între timp în România 
Pers. Vlad
Nu știm ce să mai facem cu Cristi. Seară de seară e în club. Și a venit și verișoară noastră de 17 ani Evelina(Oana2845),iar el stă în club.

Inrtu pe insta și văd o poză postată de Cristi cu el și Evelina în care o pupa pe obraz, iar în descriere spune"Ce dor mi-a fost de tine piticanio😊❤️", dacă o vede Irina înnebunește.

Las telefonul și merg în bucătărie unde îl găsesc pe Cristi.
Eu:Ce faci?
Cristi:Nimic. Mă gândesc la Irina.
Eu:Dacă vede poza aia de pe insta o să te urască și mai mult.
Cristi:De ce?
Eu:Păi crezi că ia știe că e vară-ta?
Cristi:Ai dreptate. Dar nu cred că va crede că e iubita mea.
Eu:Cum zici tu.
Cristi:Știi ce, am să o sun.
Eu:Nu cred că e o idee bună, dar încearcă.

Pers. Cristi
Îmi scot telefonul din buzunar și apelez la Irina. Îmi răspunde dar nu zice nimic.
-Bună...spun eu cu puțină frică în glas.
-Ce vrei?
-Vreau să știu cum ești?
-Ooo, păi sunt foarte bine,fostul meu are pe alta din prima zi în care am plecat, ce ar putea fi mai bine?
-Nu am pe nimeni.
-Ooo, serios? Atunci cine e fata din acea poză de pe insta?spune încercând să nu iasă din nervi.
-E... Spun dar mă întrerupe.
-Iubita ta, știu.
-E verișoară mea, Evelina.
-NU TE CRED. TE URĂSC!spune țipând și plângând,apoi îmi închide.

Doamne, de ce sunt atât de prost? De ce nu am putut sta liniștit.

Trebuie să fac ceva. Mă duc spre dulapul din camera mea și a Irinei și găsesc o lamă. O iau și mă duc în baie. Mă uit la încheietura și trag puternic cu lama pe pielea mea.
Eu:AAAAAHHH!spun apoi mă prăbușesc plângând lângă ghiuveta.
Evelina:Cristi! Ce ai?spune apoi când întră și mă vede jos încremeneste.
-Ce ai făcut? Ești nebun.
Eu:...nu spuneam nimic, respirația find din ce în ce mai grea.
Evelina:VLAD, LAVINIA!

Îmi pare rău pentru un capitol cam trist dar sper să vă placă. Mâine capitol nou. Pwp❤️😘😋