Universitatea magică din Graywich

Capitolul 4- Și tăcerea e un răspuns

-Bună dimineața, soare! spun eu cu zâmbetul pe buze.

Sunt...fericită? Ce e cu mine? Eu nu am mai fost fericită de la ...accident. E clar, sunt bolnavă. Altă explicație nu există. Nu e ca și cum l-aş fi visat pe Christian sau aș fi dormit cu hanoracul lui pe mine, inhalând toată noaptea un miros puternic de scorțișoară. Sunt doar minciuni. El e doar un... un jucător arogant, asta e. Nu mi-ar place de el niciodată.

Bun, acum că am lămurit asta, mă pot pregăti pentru li...

-Sfinte Sisoe! O să întârzii!

Îmi fac un duș rapid, îmi pieptăn părul și îmi fac o coroană cum aveau chinezoaicele.Mă îmbrac în niște pantaloni albi, un tricou turcoaz cu un volănaş în partea de jos, un pulover lung alb, tricotat și niște bijuterii aurii fine.Îmi pun niște UGG-uri scurte albe, din tricot. Îmi pun cărțile în geanta turcoaz și iau hanoracul lui Christian pentru a i-l da înapoi. Cât mai repede. Ies din cameră și merg spre locul unde mă văd cu gemenele.

-Hei, Layla!

-Neața, L.

-Bună dimineața și vouă. Ce faceți?

-Mie îmi e foame.spune Lindy.

-Hai să mergem, să îți scurtez suferința.

-Okay.

Coborâm scările din marmură albă, când Mariah observă ceva ce ar fi fost mai bine să nu observe.

-Yla, al cui e hanoracul?

-Yla? Interesantă prescurtare.spun roșie, încercând să evit subiectul.

-Nu schimba subiectul!

Clar, am eșuat.

-Mda, um...Păi e al lui Christian.

-Glumești, nu?! exclamă Lindy. De unde îl ai?

-Uhm...Păi am pictat până pe la opt seara fără să îmi dau seama și a venit Christian și mi-a zis să merg în cameră că e foarte frig și mi-a cam dat hanoracul lui...

-Știi că e doar un jucător, nu?

-Da! Normal că știu. Dar, în apărarea mea, nu știam cine e. Era întuneric. Când am deschis ușa camerei mele l-am văzut și i-am închis ușa în fată.Dar am fost neatentă și am rămas cu hanoracul pe mine.spun eu foarte repede, rămânând fără aer.

-Respiră, în primul rând. Dar, stai, de unde îl știai? Ieri nu a venit la curs.

-M-am ciocnit de el în prima zi, apoi m-am cam holbat la el și după i-am zis că nu îmi place ce văd, pentru că mi-am dat seama ce "prototip"de băiat este.

-Interesant. Ai grijă, totuși, s-ar putea să nu se lase cu una cu două, având în vedere cum...

-Cum ce, Mariah?

-Cum...știi tu, faptul că îi răspunzi și arăți așa.

-Așa cum? întreb confuză, iar ele încep să chicotească.

-Doamne, ești frumoasă.

-Eu nu...Eu nu sunt frumoasă. Nimeni nu mai mi-a zis asta. De fapt cu voi am vorbit cel mai mult în toată viața mea.

-Oh...asta e...nu contează, hai să nu ne stricăm dispoziția.

-E deja stricată.spune Lindy arătând spre colțul sălii de mese, unde Christian își are mâna după talia unei brunete, iar ea îl soarbe din priviri.