N/A Hei, castorilor! Îmi pare rău că nu am postat ieri, dar am fost plecată și azi mi-a fost rău, pe lângă faptul că a fost ziua mamei! Sper să vă placă și spor la citit.
XOXO Iss-Dacă întârziem la ora de matematică, va fi vai si amar de noi, reușesc sa ingân înainte să îmi las din nou capul pe spate pentru a fi sărutată de logodnicul meu.
-Nu aș crede asta, să știi, îmi șoptește brunetul, lipindu-și fruntea de a mea. Profa Holland nu e dură deloc în realitate cu noi, vrăjitorii. Majoritatea nu are vreo treabă cu matematica, pentru că, sa fim sinceri, calculele sunt inutile, mai ales când ai o baghetă. De obicei, cei care lucrează la Banca Regală si la Banca Lumii Magice sunt cei care trebuie să știe lucrurile de bază, dar nimic mai mult.
- Atunci de ce facem cursuri de matematică? Întreb confuză, fiindcă niciodată nu am suportat materia asta, deși am ajuns foarte bună la ea.
- Uneori vrem să vedem cum este să fii om, să fii... Normal să spunem.
Este plictisitor să fii normal și am știut lucrurul ăsta toată viața mea. Însa înțeleg de ce pentru ei pare captivant. Când nu ști cum este un lucru, mereu ți se pare asa.
Îi spun lui Christian că îmi e de ajuns porția primită și începe să râdă, fiind sigur că mint, însă nu spune nimic, pentru că chiar trebuie sa ne prezentăm consiliului. Îmi aranjez cât de bine pot rochia, apoi imi duc părul pe spate și, la final, îl rog pe Christian să facă o vrajă care să ne aranjeze... Și să acopere toate mușcăturile de pe gâturile noastre. Acceptă cu greu, doar pentru că acum avem însemnele care să demonstreze că sunt a lui, apoi deschide ușa micii încăperi, lumina puternică făcându-mi ochii să lăcrimeze. Își împletește degetele cu ale mele, zâmbăreț și pornim la drum spre biroul doamnei Mariah Carlisle.
-Dacă mama vine in seara asta... Și dacă cercul rezolvă toate lucrurile pe care le au de făcut cu tine... Sunt... Crezi că ai vrea să... Ai fi pregătită să... vii să stai în camera mea pentru o noapte, reușeste Christian să mă întrebe după câteva minute.
Îmi întorc privirea spre el și observ cât de roșu este în obraji si cât de rușinat este de ceea ce m-a întrebat, ca și cum nu ar fi trebuit să mă întrebe vreodată. În acea debara părea mult mai sigur pe el, ceea ce este destul de ciudat. Sau poate era foarte excitat și prinsese curaj...
-S-scuze, Lay, e cea mai prostească chestie pe care ți-am spus-o vreodată...Nu vreau să te simți obligată vreodată de mine, sau să fac orice lucru care ar putea să te forțeze într-un fel, șoptește, ocolindu-mi privirea. Doar că deși nu am insistat... Îmi este destul de greu. Nu am mai dormit niciodată cu cineva fără să fac ceva și nu am mai făcut nimic de când ai venit și... Abstinența nu a fost niciodată punctul meu forte, așa că... Îmi pare rău, nu vreau să insist, dacă e prea devreme și este, atunci mai bine așteptăm și...
Christian se bâlbâie pe tot parcursul monologului său, parcă încercând să zică ce îsi dorește, dar să se confrunte cu raționalul în același timp. Închid ochii, iau o gură mare de aer, apoi îi spun să tacă și să mă lase să vorbesc.
-Bun, acum ascultă-mă și pe mine, te rog. Băiatul încuviințeaza reticent. Când eram în acea debara, ți-am dat eu de înțeles că nu aș vrea? Nu, nu am făcut asta, așa că nu știu de ce iți faci griji. Ești logodnicul meu, bineînțeles că sunt de acord... În plus, ești jumătatea mea, așa că să nu fiu de acord ar fi cea mai mare tâmpenie din lume. Nu contează că este aparent devreme, pentru că tu ai fost crescut in acest spirit, deci nu ar trebui sa îmi fac probleme sau să ma stresez pentru ceva ce este normal în lumea voastră. În lumea noastra vreau să spun, mă corectez rapid. M-am născut și eu în aceeasi lume, fie că am uitat acest aspect. Dar... Ți-am spus că încep să îmi aduc aminte într-un fel ciudat, așa că știu cumva că este normal. Este ca și cum țin minte în ceață o discuție despre asta, deși nu știu replicile exacte, sau între cine era, sau locul... În orice caz, ești al meu și numai al meu și faptul ca ai fost de acord să facem acel ritual și tot ceea ce faci pentru mine, asta îmi confirmă că nu trebuie să îmi fac vreo grijă. Așadar accept propunerea ta, Christian Graywitch.
CITEȘTI
Universitatea magică din Graywich
Fantasíarank: #3 povestiri fantastice "Dacă aș fi știut că trăiesc într-o minciună de când m-am născut, probabil aș fi văzut lumea altfel. Sau poate nu, având în vedere ce viață am. -Hei,zâmbește și tu. Viața e scurtă, trebuie să o trăiești fericită. -Asta...