N/A Castorei! Sper ca va place. Eu sunt destul de multumita, desi nu ma asteptam sa fac asta acum... Oricum, va astept parerile si va multumesc enorm pentru vizualizari si pentru ca am ajuns pe locul 5 ieri in What's Hot? la povestiri fantastice. Va casoriubesc!
XOXO Iss
In acest moment, privindu-l in ochii sai albastri in care ma pierd de fiecare data cand ii vad, am cedat. Lasandu-mi mainile moi pe langa corpul sau, imi las capul pe pieptul sau, facandu-l mai confuz decat era deja.
Insa nu il judec, fiindca nu are cum sa imi inteleaga reactia pana cand nu i-o voi explica.
Nu are cum sa realizeze de unul singur ca pentru mine aceste cuvinte au devenit straine cu mult timp in urma si ca nu m-am gandit nicio secunda pana la momentul actual ca le voi mai auzi vreodata adresate mie. De atunci, din acea zi dezastroasa ce mi-a schimbat viata iremediabil, aceste simple expresii au devenit un ideal, un vis ce nu se va putea implini niciodata, ce a luat sfarsit odata cu prabusirea avionului in valurile de gheata ale oceanului. Si nimic mai mult.
Dar acum...Acum totul este diferit. Totul s-a intors pe dos din nou. Astfel, plangand in hohote, suspinand neincetat, lasand sute de lacrimi sarate sa mi se prelinga pe obrajii palizi intr-un timp atat de scurt, am realizat cat de mult mi-au lipsit. Pe langa asta, simtind bratele puternice ce ma invaluiesc intr-o imbratisare disperata de a ma calma si soaptele confuze ce ma implora sa ma linistesc, mi-am amintit cine mi-a indeplinit acest vis pe care il consideram irealizabil.
Cu ajutorul dosurilor palmelor, imi sterg obrajii brazdati de lacrimi si imi ridic capul de pe pieptul acestei persoane, privindu-l uimita pe el.
Printul meu pe cal alb.
Sau doar printul meu. Nu cred ca are cal. Poate o masina alba? Poate...Revenind, pe el.
Printul Christian-cu-multe-alte-prenume-Graywitch.
- De ce plangi, scumpo? Am spus ceva gresit? N-nu simti la fel? intreaba cu vocea tremurata si ochii plini de frica.
Razand cu un zambet larg si sincer pe buze, dau in semn negativ din cap, luandu-i mainile intr-ale mele.
- Nu am mai auzit aceste cuvinte de aproximativ unsprezece ani! Si nu credeam ca le voi mai reauzi! Eu...am crezut ca nu voi mai fi iubita niciodata! marturisesc cu vocea tremurata de la emotie.
Christian se ridica de pe spate si, stand in sezut, ma trage la pieptul sau, sarutandu-ma pe obrazul drept. Fiori imi strabat corpul, lasandu-ma moale in bratele sale.
- Oh, Layla...sopteste, inspirand puternic mirosul de micsunele si vanilie al parului meu. Mirosi asa de bine, iubito, imi spune la ureche si chicotesc.
Ma intorc cu fata spre el, cumva reusind sa imi pun fara efort picioarele in jurul taliei sale, apoi imi pun mainile micute dupa gatul sau, privindu-l fix in ochi acea conexiune magica aparand ca prin minune.
Sau magie.
Ii simt mainile mangaindu-mi spatele si inchid ochii, tremurand datorita sutelor de scantei ce se simt. Ma linistesc si ii redeschid pentru a observa privirea plina de adoratie din ochii brunetului.
Imi apropi fata de a sa si cu un glas scazut, abia auzibil, spun:
- Cred ca nu ti-am raspuns in totalitate la intrebari. Plang de fericire. Nu ai spus ceva gresit. Ai spus ceva magic. Iar eu...nu stiu daca simt la fel.
Christian ma priveste cu spaima, un zambet inflorindu-mi in coltul gurii.
- Asta pentru ca... Eu cred ca simt mai mult. Te iubesc pana la Taramul unicornilor pictati de zane cu biscuiti Oreo infipti in cornuri si inapoi, Christian Graywitch. Te ador cum nicio fata nu a mai adorat un baiat. Esti mai mult decat ceea ce mi-am putut permis sa visez vreodata. Te iubesc!
CITEȘTI
Universitatea magică din Graywich
Fantasíarank: #3 povestiri fantastice "Dacă aș fi știut că trăiesc într-o minciună de când m-am născut, probabil aș fi văzut lumea altfel. Sau poate nu, având în vedere ce viață am. -Hei,zâmbește și tu. Viața e scurtă, trebuie să o trăiești fericită. -Asta...