Universitatea magică din Graywich

Capitolul 9 - Sunt o mieluşoară!

--- Vin acum, strig către persoana din spatele ușii.
Fără să îmi las paleta de culori și pensula din mână deschid ușa ca să dau de un Christian îmbrăcat într-o pereche neagră de blugi și un tricou alb mulat.
--- Neața, frumoa...Layla, ce faci?
Casc, punându-mi mâna la gură, apoi îl poftesc înăuntru.
--- La ce te referi?
--- Ai cearcăne și pari frân...Ce dracu?!
Se oprește în mijlocul camerei, holbându-se la pereți.
--- N-nu îți place? întreb cu vocea stinsă. Eu m-am chinuit, dar cred că aș putea să îl șterg.
---Nu! exclamă, apropiindu-se se mine. Îmi ridică bărbia cu două degete și continuă, privindu-mă în ochi. Este al doilea cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată.  Asta ai făcut toată noaptea?
Gesticulează spre pereții altă dată albi și îi privesc. Toată noaptea am pictat lumea mea de basm. Pe peretele unde se află ușile am pictat un arbore uriaș bătrân, cu frunze în nuanțe de mov, roz, argintiu, portocaliu și auriu, ramurile sale înconjurând ușile albe, ca și cum acestea ar face parte din el. Am făcut cerul bleu ca ochii mei, fluturi multicolori dansând prin văzduh alături de păsări ce par din altă lume și albine harnice. Prin iarbă am pictat ciuperci sângerii de diferite mărimi și flori de noi tipuri, care nu există în realitate. Pe ceilalți pereți se află alți copaci, unii formând din ramurile lor diverse modele, precum balansoare ce se leagănă în bătaia vântului, pe ele stând zâne cu aripi sclipitoare și păr lung ce cântă la instrumente muzicale sau elfi care zboară prin aer, jucându-se fericiți. Și desigur, peste tot se află licurici ce plutesc printre norii pufoși.
Observ cum Christian îmi așteaptă răspunsul, așa că încuviințez.
--- Dar...care e cel mai frumos lucru văzut vreodată? îl întreb curioasă.
Își pune mâinile pe talia mea, aducându-mă mai aproape de el. Atingerile sale mă fac să tremur și să cred că flururii de pe pereți au ajuns în stomacul meu. Mă privește intens în ochi, eu admirându-i nuanța perfectă de albastru sclipitor.
--- Tu. Tu ești, Layla.
Obrajii mi se colorează într-o nuanță puternică de trandafiriu la auzul declarației sale și bălmăjesc un mulțumesc, făcându-l să râdă.
--- Nu îți este somn?
--- Ba da, dar mi-e foame, admit cu un chicot.
--- Atunci hai să mergem să mănânci ceva și apoi te bagi la somn. Bine că este duminică.
--- Păi, ar trebui să mă schimb și să îmi refac părul.
--- Nu e nevoie. Ești perfectă, îmi șoptește. Iar rochia ta este și mai frumoasă acum, spune privindu-mi ținuta pătată în sute de nuanțe diferite de bleu, roz, mov și argintiu. În plus, toți vor știi că ești o artistă adevărată. Iar părul...
Se duce în spatele meu și trage de câteva elastice, lăsându-l liber. Perdeaua şatenă îmi alunecă pe umeri, până la glezne, în valuri ușor ondulate. Îmi ia o coroniță de flori albastre de pe măsuța de machiaj și mi-o pune în păr, astfel încât să am părul pe spate. Cu un elastic alb îmi face o coadă pe la jumătatea spatelui ca să nu îmi vină părul pe spate și mă ia de mână, trăgându-mă afară din cameră. Ma bucur că mi-am făcut rutina zilnică pe la ora patru, luând o mică pauză de zece minute. Îmi mai arunc o singură dată privirea prin cameră, apoi mă las condusă pe hol.
--- Christian, nu am pantofi, râd.
--- Ba ai, spune scoțând o pereche de pantofi cu toc mic de cinci centimetri, albaștri-deschis, de la spatele lui.
--- Ăia nu sunt ai mei, recunosc, privindu-i.
Sunt superbi. Pe margini au fire argintii cusute, iar pe botul rotund se află un model de spirale.
--- Acum sunt. Este un cadou de la mine.
--- Oh, spun uimită.  Cu ce ocazie?
--- Nu trebuie să existe una, Yla.
Mă sărută pe obraz încet, ca și cum aş putea să mă sparg, iar eu îl strâng în brațe, şocându-l.
--- Mulțumesc, șoptesc și îmi împletesc degetele cu ale sale, trăgându-l după mine în sala de mese.

* * *
Sala de mese este mai aglomerată decât mă gândeam. De fapt, cred că astăzi este plină, așa cum nu a mai fost niciodată de când am ajuns eu aici.
Pășesc înăuntru cu încredere, purtând cei mai comozi pantofi pe care i-am avut vreodată, în timp ce brunetul își are o mână după talia mea. Da, cel mai probabil părem un cuplu în fața celorlalți, dar nu este așa.
Încă, îmi spune conștiința, făcându-mă să zâmbesc.
Ușile se închid singure, toate privirile fiind asupra noastră.  Din nou. De ce se tot întâmplă asta?! Nu e ca și cum am fi prinț și prințesă sau ceva! Suntem doar niște oameni, o fată nouă și un...ooo! Un jucător. Eh, tot ce trebuie să fac e să îi ignor.
O să reușesc. 
<După mai puțin de un minut>
Nu o să reușesc.  Nu pot să o fac! Sunt prea mulți.  Parcă ar fi niște lei care își pândesc prada. Și ghiciți ce? Eu sunt prada lor!
--- Scumpo, îmi oprești circulația sângelui, îmi șoptește Christian și realizez că îl țin atât de strâns încât mâna sa a devenit extrem de albă.
Mă conduce la masa gemenelor și a lui Jasper -- pe care nu am observat-o până acum -- sub privirile tuturor. Fie că sunt precum o căprioară care a văzut un vânător pe interior, pe exterior par total neafectată, stand cu spatele drept și capul ridicat ca și cum nimic nu m-ar afecta.
La naiba, sunt speriată de moarte ca un mieluşel la tăiere! Sunt și o căprioară și un miel.
Sunt o mieluşoară!
Christian îmi face semn să iau loc. Mă așez și îmi împinge scaunul, apoi se aşază în stânga mea.
Mă uit la gememe și la Jasper care mă privesc curioși și șoptesc țipat:
--- Sunt prada!  Vor să mă omoare în orice clipă.
Frații izbucnesc în râs, la fel ca și brunetul, diferența dintre ei și el fiind că acesta și-a pus o mână după talia mea și m-a făcut să arăt ca o tomată.
--- Nu te mai rușina, Layla, îmi șoptește la ureche și mă sărută în spatele ei.
--- Deci, cum mai stă treaba cu voi doi, întreabă Mariah.
--- Treaba? Ce vrei să zici prin treabă?  Treabă e un termen folosit în mai multe contexte.  Ai putea să îmi dai un exemolu asemănător pentru a vedea la care te referi? Așa îți voi putea răspunde corect la întrebare, zic rapid ca o moară stricată și roșie ca un bujor.

* * *

--- Nu pleca. Eu...Trag aer în piept și spun cât de repde pot. Vreisădormicuminetrog?
Brunetul mă privește confuz și mă roagă să repet mai rar.
--- Eu am spus dacă... Christian, poți să dormi cu mine, te rog? Când ești cu mine...mă simt în siguranță și nu mai am acel coșmar. Nu știu cum și de ce, dar așa e. Christian mă privește șocat, cu gura larg deschisă ca și cum nu se aștepta la destăinuirea mea. Și nici eu nu mă așteptam, dar la naiba, ăsta e adevărul adevărat. Deci, ce zici? continui șoptit.
Îmi face un semn cu mâna, în semn de așteptare și pleacă din cameră. O lacrimă mi se scurge fără să vreau pe obraz, crezând că a plecat. Idioata am fost, îmi spun, dar imediat după asta ușa se deschide, pe ea apărând un Christian într-un tricou alb și niște pantaloni gri de pijama și o pernă.
Pe față îmi apare un zâmbet larg ca cel pe care îl poartă el și îmi deschid brațele pentru a-l îmbrățișa. Aruncă perna în pat, se apropie de mine și își incolăceşte brațele în jurul meu, punându-şi capul în scobitura gâtului meu.
--- Întotdeauna voi fi aici când ai nevoie de mine, Layla.
Se desprinde de mine și mă trage de mână spre pat. Îi fac semn să aștepte un moment și iau două elastice de păr de pe noptieră. Îmi dau părul peste față și îmi fac o coadă în vârful capului, apoi îmi fac un coc, înfășurând părul în jurul primului. Bineînțeles că datorită lungimii părului meu nu arată ca un coc, ci ca o turtă sau ceva asemănător, dar nu contează.
Îmi aranjez mai bine pantalonii roz de pijama și tricoul bleu și mă întind pe pat lângă brunet.
Mă întorc cu fața spre el și îi dau un pupic pe obraz, punându-mi mâinile în jurul gâtului său.  Îmi lipesc fruntea de a sa și îi șoptesc:
--- Mulțumesc, Christian.
--- Eu ar trebui să îți mulțumesc, Layla, pentru că am onoarea de a dormi în același pat cu tine, îmi spune, mângâindu-mi obrazul. Ești atât de frumoasă și de firavă, delicată și deșteaptă, ești perfectă.
Mă bucur că e întuneric, pentru că îmi pot ascunde obrajii trandafirii și pot chicoti.
--- Măi, măi, nu ești cam lingușitor?
--- Chiar deloc. Sunt sincer.
Se apleacă spre mine și mă sărută pe gât, poziționându-şi mâinile pe şoldurile mele. Tremur când mii de fiori îmi străbat corpul și îl trag mai aproape de mine. Coboară cu sărutările sale până la claviculă, apoi urcă din nou, mușcându-mă ușor de piele. Gem de durere combinată cu plăcere și chicotesc ca o nebună. Zâmbește în sărut și îmi suge ușor pielea. Asta va lăsa semn.
--- Chris, mormăi.  Dacă...am semn...mâine..te..bat rău.
--- De-abia aștept, șoptește și îl trag de păr pentru a fi la același nivel cu fața lui. Îl lipesc și mai mult de mine și îl sărut și eu le gât, făcându-l să se încordeze ușor la început.
Ce s-a întâmplat cu fata timidă? mă întreabă conștiința.
Începe să se îndrăgostească de spaima fetelor, nu se vede?!

* * *
Aud un chicot și îmi frec ochii, apoi îi deschid ușor. Dau de un Christian care doarme liniștit și zâmbesc. Mă uit în jos și observ că picioarele noastre sunt încolăcite, eu având capul băgat în scobitura gâtului său în timp ce mâinile sale mă țin aproape de trupul său. Îi admir trăsăturile și trag concluzia că este cel mai frumos băiat.
Un alt chicot se aude.
Chris doarme. Mi s-a părut sau ce? Încerc să mă uit un jur, dar nu pot datorită strânsorii brunetului. Aud și un fâlfâit și nu mai rezist. Îi dau mâinile la o parte, băiatul foindu-se și mă ridic în șezut.
Apoi țip.
O ZÂNĂ DE PE PERETE RÂDE. ȘI DANSEAZĂ CU ALTA!
Fluturii picați de mine zboară, la fel ca și licuricii. Florile se mișcă în bătaia vântului pe care nu îl pot simți, iar frunzele copacilor plutesc în aer, formând un covor multicolor.
--- Layla și Christian stau într-un copac, fredonează câteva zâne îmbrăcate în rochii portocalii.
--- Yla, ce s-a întâmplat? întreabă Christian speriat, ridicându-se. De ce ai țipat?
Cu mâna tremurând, întind degetul arătător spre pereți.
--- Nu te-a învățat nimeni că nu ai voie să arăți cu degetul? zice o voce subțire de-unui elf.
--- Dumnezeule, exclamă Christian. La naiba, continuă. De ce s-a întâmplat acum?! Scumpo, totul va fi bine. Vei înțelege totul.
--- Daaa, așa vei face. Ai biscuiți?  întreabă un papagal de pe o creangă.  Preferabil Oreo cu cremă dublă, adaugă.
DE CE AM DESENAT UN PAPAGAL?! ȘI CE NAIBA SE ÎNTÂMPLĂ?

Acum e sfârșitul săptămânii și am postat. Sper să vă placă.  M-am chinuit puțin. Acum începe acțiunea, dragilor.
Scuze de marea mea întârziere.
                         XOXO Iss