Universitatea magică din Graywich

Capitolul 8-Nu ar avea motive să se holbeze, corect?

Am ajuns în fața sălii de mese și de-abia aștept să mănânc. După ce am băut cafeaua aceea amăruie, fierbinte, în loc să plecăm am mai făcut câteva ture pe gheață împreună cu Christian.

În final am mai stat pe gheață vreo douăzeci de minute, iar el mi-a spus că patinele sunt un cadou din partea lui. Nu mi-a venit să cred, fiindcă sunt absolut superbe și serios acum, pe cine mai vezi cu patine cu pietre swarovski?

Îmi țin cadoul în mâna stângă, degetele celeilalte fiind împletite cu ale sale. Îmi deschide ușa sălii zâmbind, iar eu îi răspund la fel.

Înaintăm printre adolescenții înfometați, majoritatea oprindu-se din activitățile lor să se holbeze la noi. De ce? Nu știu.

Bine, poate că are legătură cu faptul că în urmă cu o săptămână l-am făcut de râs, iar acum mă țin de mână cu el și oh! Ca să vezi, puloverul lui încă mai e pe mine. Dar totuși...Nu ar avea motive să se holbeze, corect?

Mda, nici eu nu mă cred. În orice caz, după ce mi s-a întâmplat azi dimineață nu mă așteptam să fiu fericită. Mai ales că eu nu sunt fericită aproape niciodată. Dar Christian a reușit, m-a făcut să râd, să zâmbesc sincer și să patinez din nou. Eu l-aș numi miracol.

-Chris, hai la Jasper și gemene.

-Ești sigură că e în regulă dacă vin și eu? întreabă îngrijorat.

-Eh, o să pară ciudat la început, dar va fi bine, îi explic zâmbind. Hai, exclam și îl trag după mine.

Mergem lângă masa lor și îi salut. Își ridică privirea spre mine, apoi mă privesc uimiți.

-Layla, ce caută ăsta lângă tine? spune Mariah.

-Și de ce pălăria mea te ține de mână? întreabă cealaltă.

-Păi...eu...totul e ok, încerc să le explic. Nu o să îmi facă nimic rău. Ne înțelegem bine. Am patinat, spun ridicând dovada.

-Wow, sunt superbe. De unde le ai?

-Cadou de la Christian. Chris, te duci să aduci de mănâncare? Eu vreau o supă.

-Imediat Yla, spune brunetul zâmbind.

Se duce la bufet, iar eu mă așez pe scaunul din fața lui Jasper.

-Layla, ești sigură de ce faci? Te-am găsit plângând lângă un copac. Plângând pentru el. Eu...nu uita ce reputație are.

Jasper mă privește îngrijorat, așteptând un răspuns din partea mea.

-Eu...Eu...

-Tu...Tu? spune Jasper.

-Termină. Uite, e ciudat, dar cu mine se comportă diferit și...am oarecum încredere în el.

-Diferit? Încredere? E un jucător, e normal să se comporte diferit ca să te vrăjească, șoptește Mariah.

-Nu e așa...Uite, știu că nu am avut prieteni până acum, dar totuși...

Oftez și îmi pun capul în palme.

-Te-ai gândit că nu vrea să fie doar prieten cu tine?

-Normal.
Pe viitor, nu vreau să fie amicul meu, îmi spune conștiința, dar alung rapid gândul, depozitându-l adânc în mintea mea.

-Uite, dacă se va întâmpla ceva, adică, înghit în sec și continui, promit că o să mă străduiesc să iau lucrurile ca atare și să încerc să nu sufăr, mint sigură pe mine.

-Off, bine...Dar ai grijă, ok L? întreabă Jasper.

Îl asigur că așa va fi și în secunda următoare apare Christian cu o supă de pui cu tăiței.