Universitatea magică din Graywich

Capitolul 5-Ce pensula mea grena s-a întâmplat?

-Trezește-te! E doar un vis.spune o voce necunoscută, iar eu mă trezesc din coșmar, speriată.

-Sunt trează! Cine ești?îl întreb pe băiatul cu părul castaniu și ochii negrii.

-Numele meu e Jasper.

-Și ce caut aici?

-Asta mă întreb și eu. Arăți groaznic.

-Hă?

-Nu am vrut să spun asta.spune repede. Ești frumoasă, dar groaznic în sensul de..

-M-am prins. Mersi.Cât e ceasul?

-Cam șase.

-Cât? Oh, Doamne.spun ridicându-mă și scuturându-mă de frunzele uscate.

-De la cât ești aici?

-Trei după-amiaza.spun în timp ce el mă scutură pe spate.

-Oh...ce s-a întâmplat?

-Păi, fiind un străin nu ar trebui să îți zic. Totuși, fiind un străin nu mă cunoști.spun rânjind.

-Exact, deci poți să îmi zici.spune chicotind.

-Bun, de unde să incep? Eu am fost până acum izolată și nimeni nu îmi vorbea, iar mătușa mea mă urăște. Ea și-a găsit un papagal și s-a mutat în Palm Springs, iar eu am ajuns aici, în Graywich. M-am împrietenit cu niște gemene, eu nu am mai avut prieteni până acum și un tip se dădea la mine. Nici asta nu mi s-a mai întâmplat, în plus trei persoane, printre care și tu, mă cred frumoasă și un arogant mă crede sexy.Ce mai pot să îți zic? A da. Puloverul lui a rămas pe mine, m-am dus să i-l înapoiez, el era cu o brunetă, așa că i-am arătat că nu pic în capcana unui jucător. Am făcut-o pe tipa aia, care nu era frumoasă, ca fapt divers, să îl toarne milkshake-ul în cap și l-am făcut de râs. În plus, la ora de chimie, m-a pus să îi cer scuze, iar eu am urlat la el și am fugit aici unde am plâns până am adormit.zic atât de repede încât acum gâfâi în căutarea aerului.

-Wow. Asta e...oribil...și mătușa ta e nebună. De ce nu a adus papagalul de unde vii tu?

-Asta mă întreb și eu...cred ca a fost mai mult și un pretext să scape de mine și să schimbe climatul.

-Da, dar totuși...Îi trebuia doar o cușcă.

-Stai ce?Glumești nu?

-Nu.

-Ești ciudat! Cum să bage un om într-o cușcă?!

-Un om? Ai zis papagal!exclamă, iar eu mă prăpădesc de râs.

-Oooo! Sunt un idiot.

-Nu ești! Doar că...te prinzi greu.

-Ba nu.Tu mă amețești.

-Nu te amețesc.

-Ba da. Ne plimbăm în cerc de 10 minute!

-Aaaaaa.Scuze, spun râzând. Pe aici, spun arătând spre una dintre cărări.

-În orice caz, îmi pare rău pentru tot. Iar tipul e un idiot. Cine e?

-Ăăă...de ce vrei să îți zic?

-Nu voi spune. În plus, sunt curios ce moacă are cel care te-a supărat.

-În primul rând, nu îmi place de el. Adică e ceva ciudat. Nu vreau să îmi placă de el, deci nu îmi place. Este Christian.

-Chris? Cam atât de înalt,spune gesticulând, cu ochii albaștrii-gri și părul negru?

-Dap. De unde îl știi?