Love in hell

caputolul 11

                     Coșmar

Nu știu unde sunt dar totul e negru si straniu.  Merg si merg dar nu stiu unde ma duc iar chestia asta este deja enervantă la culme. Deodată în depărtare se arată o siluetă sau 2 de fapt.

-Harry?strig dar nimic,Harry!

Încep să fug spre ei încercând să văd cine naiba sunt si ăștia. Ma obosesc brusc cand vad ca sunt eu iar lângă mine este,Cora...

"-Iubireeeee imi este foame!

-Ajungem acasă și mâncăm ok?

-Doar mâncăm?

-Siii poate si ceva mai,deplasat de mâncat,spun eu si o sărut."

Aaaaaa asta este din perioada în care eram cu Cora si eram fericite. Si acum tin mine eu eram a 9a iar ea a 8a. Eram niste copii pe atunci dar ne iubeam cică.

Imaginea din fata mea se evaporă dar in bruc apare o ușă alba.  Decid sa intru repede sa vad ce mai este si asta.
Sunt in curtea liceului,vechiul meu liceu unde l-am întâlnit prima dată pe Harry.

"-Hei iubito!zic eu mergând spre Cora.

-Hei!spune ea fericită."

Sunetul destul de cunoscut mie se aude din spatele Corei,masina lui Harry intră în parcarea liceului.

Imi amintesc asta a fost ziua in care eu si Harry ne-am intersectat prima dată si de atunci se tot ținea dupa mine.

Deodată totul devine negru dar alta imagine apare în fața mea. Este sediul dar plini de sânge si oameni morți.
Unde sunt băieții? Și Harry?

"-Katerina respira!:se aude țipătul unei fete de sus.

Fug într-un suflet in camera mea si a lui Harry iar eu nasteam? Cum e posibil?

"-Aaaaaaaa!tip eu si împing mai tare"

"-Încă putin iubito!"zice Harry

Totul era dezastru?Harry avea sânge pe mâini și haine?băieții la fel iar cearceaful alb al patului era pătat de sânge din cauza mea.
Țipătul unui bebeluș de aude deodata.

"-E fata!"atât am apucat sa vad ca brusc totul dispare.

-Nu!Nuuuuu! Vreau să-i văd și pe ceilalți 2! Unde sunt! HARRYYYYYYYYYY!

-Aaaaaaaaa!ma trezesc tipand transpirata toata

-Hei shhh! ma sperii de Harry departandu-ma si începând sa plâng. Shhh,calmează.te.

-Harry unde sunt copii? Unde sunt cine era fata aia?se uita la mine ca curca in lemne

-Ămmm iubito,copii nu s-au născut încă si nu stiu despre ce fată vorbesti.

Imi pun mana pe purta simțind cum unul din copii se mișcă eu fiind mai ușurată acum dar tot panicată.

-Ăh...cât am dormit?

-Paaaai...3...zile...

-Poftim? Cum...?

-Oboseala acumulată si stresul sarcinii te.au epuizat.

-Am avut ce-l mai îngrozitor coșmar!

-Vrei sa.mi povestești?

-Mai pe scurt liceu,Cora,întâlnirea noastră,nașterea copiilor.

-Pauză nașterea? Ai visat asta?

-Da,zic zâmbind, am visat cand acea fata imi spunea ca avem o fata dar ceilalți 2 nu erau de parcă n-ar fi existat.

-A fost doar un coșmar iubito,nimic nu este real ok?

-Ăhhh...Ok?

-Te iubesc!

-Și eu te iubesc Harry!

Ma sărută pe frunte si ma strânge în brațe protectiv mangaindu-mi burtica. Jur acel coșmar ma speriat de moarte,oare cine era fata aia si de ce in loc de 3 copii era doar unul?