Ultimul Stăpân al Soarelui

Prolog

Mai, 1997, Londra

Bărbatul în negru păși agale pe străzile întunecate și pustii. Luna plină era singura care îi mai ținea de urât, și sunetele înfundate scoase de pantofii lăcuiți. Gulerul înalt al paltonului de toamnă îi acoperea jumătate de față, lăsând la vedere doar umbra genelor dese. Ochii negri urmăreau orice mișcare în jur, fiecare sunet scos de vreo frunză căzută sau de vreo pisică de după blocurile aproape dărăpănate, nu îi scăpa.

Își feri șuvițele negre ce aproape îi intrau în ochi, și se opri în loc. Îl aștepta de ceva vreme, se pare. Respira adânc, apoi scoase plicul gros și sigilat din buzunarul interior al paltonului. Avusese mare grijă ca nimeni să nu îl fi urmărit până acolo. Înainte să înmâneze plicul, întinse mâna dreaptă.

- Știi care a fost înțelegerea McGill! Nu vreau să o luăm pe căi greșite, rosti bărbatul cu voce gravă fără să clipească.

Celălalt bărbat, mult mai în vârstă decât el, surâse ușor, apoi scoase o cutie mică, care semăna cu una de bijuterii, și i-o întinse. Cei doi făcură schimbul, bărbatul întinzând plicul fără remușcări.

Până la urmă, recuperase ce avea nevoie. Lucrul cel mai prețios lui, de care depindea propria viață și a multor altora.

- Știi ce înseamnă asta, nu? întrebă bărbatul mai în vârstă cu o voce calmă.

- Oh, McGill, ce încerci să faci? Te impui cumva? Ai uitat că tu nu mai ai nicio importanță în treaba asta de foarte multă vreme, sau să îți amintesc din nou?

Înghițise în sec; știa prea bine ce făcuse cu doi ani în urmă dar nu avusese de ales. Erau prea multe în joc și presiunea era mare, mai mult. Dar nu regreta nimic din ce făcuse. Îi salvase până la urmă, dar cu ce preț?

Acolo era problema. Sacrificase ceva mult prea de preț, de fapt, ceva neprețuit pentru el. Ăsta e regretul care o să îl bântuie până la ultima clipire. Chiar dacă trecuse atâta timp, parcă mai era ceva ce nu îl lăsa să se resemneze.

- McGill, te avertizez! Nu mă mai căuta. Nici pe ei! Ți-ai primit partea, poți să dispari, vorbi pentru ultima oară bărbatul în palton, apoi se întoarse și plecă pe același drum.

După câteva străzi depărtare, se opri din nou și aștepta două minute. Mașina neagră, cu geamuri fumurii, tip camionetă opri în dreptul lui, iar portiera dreaptă se deschise. Urcă și o închise la loc, mașina pornind în câteva secunde, mergând tot mai departe.