Capitolul 11:Protectie absoluta

130 4 0
                                    

 Nu mai suportam sa traiesc asa.Mi-am continuat drumul spre casa cu frica ca cineva inca ma urmareste,ca maereu exista o pereche de ochi ce imi priveste si cea mai mica miscare.Am intrat repede in casa.Il vad pe tata stand in sufragerie cu Miranda.

-Buna dimineata!Imi spuse tata cu zambetul pe buze.

-Neatza,da ce-i cu veselia?

-Astazi vom mere la prima radiografie a copilului.O sa puteam vedea copilul.

Am urcat in camera mea suparata.Acest copil a fost un dezastru de cand sa aflat ca exista.Am intrat in baie si mi-am aranzat parul intr-un coc.Cand ies din baie il gasesc pe Ethan stand pe pervazul geamului.

-Buna!Ce faci aici?

-Trebuie sa am grija de tine.

Tonul pe care o spunea ma facea sa cred ca sunt doar o povara ce trebuie suportata,un lucru de care trebuia sa aiba grija.

-Bine,gata,m-am saturat.Iesi afara!ACUM.

L-am impins,dar nu se clintea.

-Pleaca!!

Nimic,ochi lui se uitau la zapada alba.

-Imi pare rau Chelo,dar este pentru binele tau.

Deodata ma prinse in brate si ma musca.Am lesinat dupa cateva secunde.Ma trezesc dupa un timp intr-o camera la etaj.Eram pusa pe un pat cu cearsafuri crem.O camera simpla cu un geam,un birou unde se afla ceva de mancare.O bibleoteca plina cu carti.Era o camera simpla,si mai era un CD-player si langa un dulopior plin cu CD-uri din toate secolele.Deodata se deschise usa,iar Ethan cu fratele lui intra.

-Ce vrei sa-mi faci?

-Sa ave grija de tine,pentru ca dupa cum sa vazut tu nu poti.

-Si de ce ma ti aici?

-Daca la tine acasa nu ma lasai sa am grija de tine,te-am adus intr-o casa veche de la marginea orasului.Trebuie sa merg inapoi intainte ca tata sa-si dea seama ca am fugit.

-Bine,poti avea grija de mine acasa acum ma duci inapoi.

-Sigur.Imi raspunse cu zambetul pe buze.

L-am urmat pana la masina.Am ajuns acasa in cateva minute.Am intrat prin spate pentru ca nimeni sa nu ne vada,dar ghinion.Miranda iesise sa duca gunoiul.

-Ce avem noi aici?Doi porumbei in spatele casei mele?

Doamne asta imi mai trebuia,Miranda fiind sarcastica.

-Da,trebuie sa merg in camera mea,ne vedem mai incolo.Pa.

Am fugit pe usa si nu m-am oprit pana in camera mea.M-am uitat pe geam,nici urma de Ethan.Ma intorc rasufland usurata,dar ma bucurasem prea devreme.Un aer rece se fuxa in spatele meu.Imi intorc privirea si il vad pe Ethan stand la un milimentru distanda de mine.Parfumul lui,era asa de dulce,si ametitor.Ma departez cu un pas inapoi.Mi-am continuat drumul pana la usa,cand imi bloca drumul.

-Trebuie sa vorbim!

-Bine,cei?

-Trebuie sa nu mai iesi din casa fara cineva cu tine!Asta este lege.

Cand visul devine realitateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum