Capitolul 16:Inceputul luptei

113 4 2
                                    

 Nu mai stiam ce sa fac!Aveau sa ma omoare.Mi-am luat rucsacul si am indesat in el ceva haine si am fugit pe geam.Nu credeam ca am sa mai spun asta vreodata dar mie frica de intuneric mai mult decat de un vampir.Stiam ca ma supravegeaza din intuneric,iar gandul ca este acolo asteptand in liniste un moment in care sa atace in furnica pielea.Mergeam cu pasi grabiti uitanduma mereu in urma.Am fugit nencetat fara sa ma opresc sa ma uit inapoi.Auzeam fosnete,sunetul suflarilor grele imi asurzeau urechile.Am ajuns pe autostrada unde masinile mergeau neincetat.Am traversat repede in padure,langa lac,macar voi muri undeva unde ma simt bine si unde ma simteam bine mereu.Am ramas acolo pana cand zorile sau aratat,nu eram morta,doar moarta de frig.Am mers repede acasa inainte ca tata sa-si dea seama ca am fugit.M-am catarat cu greu pana la balconul de la geamul meu.Am intrat si direct in baie.Am facut o baie lunga si fierbinte.Dupa ceva timp m-am ridicat si am infasurat un prosop in jurul meu.Ies din baie cand simt ca in spatele meu este o prezenta rece,atat de aproape de mine incat parca ii simteam respirati in ceafa.Ma intorc speriata si il vad pe Dimitri rezemat de perete.

-Buna dimineata fugar-o!

-'Neata!

Mi-am continuat drumul pana la pat.

-Ce vrei?Ma intorc dar el disparu de langa zid,aparand in spatele meu atinzandumi delicat micile semne ramase din pestera.Se apropie de mine si imi sopti la ureche.

-Ai scapat pentru moment,dar vor veni dupa tine.Apoi disparu cand eu m-am intors.

Era un personaj asa de misterios si arata asa de bine,dar ultima data cand m-am lasat inselata de aspect ma adus aici,unde trebuie sa ma uit si in dreapta si in stanga de frica.Am mers la scoala foarte obosita,abia mai tineam ochi deschisi la scoala.Dupa ore am mers acasa,si am adormit.M-am trezit in miezul nopti cand il vad pe Dimitri la geam.Aprind o lumina cand vad o hartie lipita de lampa.

"Ai scapat momentan,dar niciodata nu se stie cand razboiul va incepe."

Asta ce ar trebui sa insemne.Toata noaptea acceia nu am putut dormi.Au trecut lunii din noaptea aceia,si nici urma de vampiri.Acum suntem la sfarsitul luni iunie.Am luat bacul cu 6,30 si de atunci tata ma inebuneste sa merg la facultate,si chiar m-am inscris la una buna.Credeam ca viata mea a revenit la normal dar lupta abia acum avea sa inceapa.

  Este vara si peste tot este cald.Totul parea asa de normal si asa de linistit,dar ceva a stricat tot.Intr-o zi simpla cand eram cu Kate in parc l-am vazut pe o banca la umbra unui copac,supraveghinduma din umbra.Avea ochii negri si parul negru.Purta un tricou negru,simplu si mulat.Ma uitam insistent la el,pana cand el se intoarse si ma surprinse.M-am prefacut ca ma uit in alta parte,dar vream asa de tare sa-i privesc ochii adanci si sa-i simt mangaierea rece.Toata ziua acceia  m-am gandit la el.Nu am facut nimic,era vacanta,iar eu eram deja plictisita de ea.Am adormit repede,cand ma trezesc in mijlocul nopti stand pe balconul meu uitanduse la mine cum dorm.M-am ridicat in capul oaselor si am fugit pe balcon,dar el nu mai era acolo.Am rasuflat suparata si m-am sprijinit de bara balconului,cand apare in spatele mea.

-Hei straino,stii ce nu-i bine sa iesi noaptea pe afara?

-De ce ai plecat?

-Unde sa plec,n-am plecat nicaieri,am fost aici mereu,doar ca tu nu mai vazut.

Dorinta de al saruta fierbea in mine.

-Maine va fii primul patrat,iar cand va fii luna plina ei vor veni dupa tine.Ai face bine sa te pregatesti.Si disparu iar.

-Urasc cand faci asta!!!

M-am intors inapoi in patul meu,nervoasa.Stateam pe intuneric,trebuie sa aflu cat  mai multe despre lupta sau ce naiba vorbea Dimitri acolo.Imi facusem un plan in minte,dar aveam nevoie de mai multe informati.Nu am putut dormi toata noaptea,uitanduma la fasia de luna ce rasarea si apunea.Dimineata,am luat micul dejun repede si am plecat zicandumle parintilor ca ies in parc.Am iesit din casa cu un singur gand in cap,sa merg in la lac.Am alergat pana acolo,iar acolo m-am intins pe iarba proaspata.

-Stiu ca esti aici Dimitri.

-Ce fata desteapta!Ce vrei sa stii?

-Tot!

-Bine.Ethan,iubitelul tau vrea doar sangele pentru a deveni puternic,iar Anne nu este moarta.Pana acum,Ethan a strans vampiri din lumea intreaga promisandule diferite lucruri pentru ca ei sa-l ajute sa vina dupa tine.

-Atatia vampiri pentru un om,cum as putea eu sa ma impotrivesc lui,care este vampir.

-Si eu mi-am strans niste vampiri pentru a te apara,si sunt multi in lume care nu vor sa Ethan sa cucereasca lumea.

-Aha.Si eu ce voi face cat timp voi va luptati?

-Tu vei fii protejata de cineva.

-Cine?

-Un prieten de-al meu,nu-ti fa griji,este baiat bune.

 Eu vroiam sa fiu cu el in momentele mele grele.Inima mea iar se indragostea,dar nu puteam face asta iar,am facut asta o data si am ajuns distrusa,niciodata nu se poate ca un vampir si o muritoare sa se indragosteasca,decat in filme.M-am ridicat si am plecat spre casa.Era asa de cald,asa ca m-am grabit spre casa,nu suport soarele.Am ajuns acasa cand o vad pe Miranda prabusita pe jos.Am sunat imediat la almbulanta,apoi pe tata.Pana a ajuns tata noi eram deja la spital.A ajuns si el intr-un final la spital.

-Unde este Miranda,ce sa intamplat?

-Nu stiu nimic tata,cand am ajuns acasa am vazuto intinsa pe jos

Deodata si doctorul aparu.

-Cine sunteti?

-Eu sunt sotul ei si ea este fica mea,dar ce sa intamplat cu sotia mea?

-Pai aveti o mica fetita!Felicitari!

M-am intors spre tata care nu mai avea cuvinte.Sclipirea aceia din ochi lui ma bucura.Ma stranse tare in brate dupa care fugi spre maternitate,imediat dupa ce intreba ce face Miranda,lasandu-ma pe mine singura.Am plecat din spital.Ma sinteam asa de in plus,parca nimanui nui pasa daca eu mor sau traiesc,acum tata era prea ocupat cu noua lui fetita.Am luat un taxi pana acasa.Am intrat in casa inca nedumerita si am cazut in canapea.Am stat nemiscata timp de ore.Afara se intuneca cand tata intra pe usa grabit,nici nu ma observa.Pleca la fel de grabit pe cum intra fara macar sa ma observe.Stiu ca acum Miranda si copilul erau cei mai importanti dar nici macar sa nu observi ca exist.M-am saturat sa traiesc asa.M-am imbracat si am plecat unde am putut vedea.Picioarele m-au purtat langa lac.M-am intins pe iarba uitanduma la cer.Ce n-as da sa fiu una din stelele mari de pe cer ce stau langa luna.Nu ar mai trebui sa sufar atat,sa-mi fie frica iar dorinta mea nu ar mai trebui sa fie asa de mare.

Cand visul devine realitateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum