Dupa vreo doua saptamani m-am externat.Ethan a vrut cu diperare sa merg cu el in masina,asa ca i-am convins pe parinti pentru a nu se criza prea tare.Am urcat in masina si am pornit spre casa.Pe la jumatatea drumului Ethan incepu.
-Acum imi zici cea fost in capul tau de ai ajuns in spital.
Privilea lui nu se dezlipise deloc de la drum.
-Am avut o certa si nu...
-Nu conteza asta,stii ca Jeralh a diparut de cand tu ai ajuns in spital,putea oricand sa vina dupa tine.
-Tu pentru asta iti faci griji?Ca un vampir va veni sa ma omoare pentru asi creste puterile,iti pasa macar un pic de mine macar.?
Niciun cuvant.Ii priveam mainile inclestate in jurul volanului,gata sa-l smpulga.Nu a mai zis nimic tot drumul.Ajunsa acasa micuti mei verisori mi-au sarit in brate.Sunt asa de mici abia imi ajung la talie.I-am imbrtisat iat dupa ma stranso puternic pe matusa mea in brate.Emma era si ea acolo,nu mai simteam nimic,nici ura nici dragoste,dar nu stiu de ce am mers spre ea si am luato in brate.Toata seara am povestit si am ras.Cand intunericul se lasase Ethan a plecat fara sa-mi zica nimic.Mai sunt 2 zile pana la Craciun si mai nimic nu se facuse pentru ca toti fusera la spital alaturi de mine.Am urcat in camera mea la ora 23:00.Mi-am luat jurnalul meu,imi era asa de dor de carnetelul de catifea rosie.L-am deschis si am inceput sa scriu.
"24 Decembrie,
Astazi am venit acasa de la spital,nu am crezut niciodata ca imi va fii asa de dor de locul asta,si de necazurile mele.Astazi Ethan mi-a dovedit inca o data este doar un mort ce merge printre vii.Mi-a dovedit ca nu ar putea avea niciun sentiment pentru nimeni,cea cemi vine greu a crede este ca el chiar a tinut la Anne.E,cam atat,mai vorbim maine".
Am lasat jurnalul in sertarul de langa patul meu.M-am intins in pat si am adormit rapid.Dimineata m-am trezit devreme,am dormit prea mult in spitalul ala nenorocit,acum trebuie sa-mi incep viata.M-am ridicat,am facut un dus fierbinte,si m-am imbracat.
Am coborat sperand ca toti inca dorm,si chiar asa a fost.Mi-am pus cizmele in picioare si m-am imbracat si am iesit la o plimbare.Vroiam sa fac o plimbare prin aer liber,sa ma misc,sa simt aerul rece.Vantul adia din cand in cand.Simteam ca cineva ma urmareste asa ca am grabit pasul.Auzeam din ce in ce mai tare pasi ce ma urmareau,iar frica ma ingrozit sa ma intorc sa privesc daca este cineva,sau sunt doar pasi mei pe zapada inghetata.Inima incepu sa bata nebuneste.Mi-am intros privirea si nu era nimeni.Viata mea devenise un chin,imi era frica chiar si de vand,mai bine mor,decat sa traiesc in chin.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Scuze pentru ca este asa de scurt-----------------------------------------
-----------------------------------------promit ca celalalt capitol va fii mai lung---------------------------------------
