Noaptea tremură la geam
Eu în brațe nu te am,
se așează ceața deasă,
nu te mai întorci acasă...
Te-am iubit cât te-am avut
însă timpul a trecut,
îți văd chipul cel neclar,
însă totul i-n zadar.
Luna luminează greu
calea spre sufletul meu,
unde mereu e o ceață,
neputând să facă față
nicio inimă alesă.
