Ies dintr-un abis închis, ies dintr-un anume vis.
Visul despre noi, știi bine, însă crezut doar de mine.
Am visat destul cu tine, lăsându-mă-n abis pe mine.
Chipul tău, visat mereu, tatuat cu un granit pe tot sufletul orbit.
Ies din lumea fără stele, ies uitând tot despre tine.
Ies din orice gând de-al tău, ies din drumul nostru rău.
Răul care-mi face bine, dar de azi nu lângă tine.
Ies din lumea noastră falsă, ies din amintirea noastră.
Amintiri ca norii gri, plini de ploaie și suspini.
Ies cu trupul chiar acum, rătăcind singur pe drum.
Ies dintr-un trecut visat, intru în prezentul dat.
Inima rămâne acolo, în trecutul de dincolo,
în trecutul dintr-un vis, prizonieră în abis.
