Ochi de vultur, atenți, privesc geamul înghețat, îndepărtat,
o reflexie încețoșată, se arată leneș, prin perdeaua apropiată.
O lumină leșinată se prelinge în odaia întunecată, forțat,
de suspinul adânc dat de frigul dimineții, care aproape îngheață aerul, benevol.
Un abur cald, al ceaiului, se îndepărtează de ceainic spre tavan, mineralizat de timp,
alături de suspinul cutremurat, de frigul lăsat, în dimineața geroasă din Ianuarie.
Ochii ațintiți spre geamul înghețat, caută siliți umbra datoare,
datoare cu o îmbrățișare fermecătoare, alinând frigul cel mare.
