Spune-mi tu;
dacă sunt eu, primul gând.
Primul gând venit în minte,
când citești pe cer cuvinte.
Printre stele, printre vise...
Printre constelații scrise.
Miezul nopții scris în doi,
așteptând planete noi.
Rătăcind sub lună goi.
Ne îmbracă doar pe noi.
Luna, cu a ei lumină,
ne atinge pielea fină.
Cât ne costa un sărut,
care este vrut de mult...
Într-un timp necunoscut,
într-un univers pierdut,
unde pot fura orice.
Chiar și luna de pe cer,
Însă eu ma limitez, și,
la tine tot visez...
Funii leagă sufletul,
Și-ți ascunde zâmbetul.
Caci în toiul nopții, vrei,
însă ziua uiți de ei.
Uiți de ochii cei verzui
uiți de vocea cerului.
Uiți de constelația noastră...
Știu ca noapte-ți trec prin gând,
însă ziua... nu mai sunt...
Sentimentul tău e Venus,
doar tardiv, spre dimineața, 3 am,
când ceață-i deasă.
Spune-mi tu, dacă sunt eu...
Ziua, tot în gândul tău,
nu doar simpla amintire,
ci o mare de iubire...
