Umbra unui deceniu de iubire

Vreau sa nu mai sufar

In prezent

Inca o alta saptamana a trecut fara sa mai dau vreun semn. Fiecare seara a devenit un chin. In care il revedeam pe Leonte mereu si mereu. Ori de cate ori intindeam mana spre el, il vedeam cum clatina din cap trist. Si cum pleaca. Si ma lasa in urma. Socul si durerea sunt uneori peste orice putinta de infruntat.

Bogdan mi-a trimis mesaje si m-a tinut la curent cu demersurile pentru divort. Cum urmau sa o faca la notar si nu in tribunal, de comun acord, situatia urma sa se fie incheiata curand. Insa, tot nu imi da pace un gand.

Leonte chiar e mort? Sau chiar imi imaginez imposibilul?

Anul scolar s-a terminat si el, iar acum simt in sfarsit ca pot sa respir in voie. Fara sa ma mai simt sub presiune. Stiu ca viata mea nu se va schimba prea curand. Insa, am nevoie de o pauza.

Ca sa ma gandesc.

Si sa aleg cu intepeciune.

Fiindca nu vreau sa mai sufar. Am privit mereu schitele din partea lui. Si am plans adesea in tacere, de unul singur, in apartamentul meu. Ai mei m-au mai sunat. Dar, abia de mai tinem legatura. Fratele meu s-a mutat in Anglia si se va casatori cu tipa aceea. Banuiesc si eu ca isi va lua si cetatenie.

Insa...cu mine ce se va intampla? Toti par fericiti, doar eu si Laura nu putem fi. Ma rog, evident si Lili. Nici nu vreau sa imi inchipui cum se simte.

Stau si acum si rememorez timpuri pierdute. Reiau firul vietii lasat in urma dupa cearta cu Georgescu la o saptamana distanta de la incidentul de la club. Si imi amintesc atunci cat de mult al vrut sa il bat. Laura m-a oprit. Amicul sau Christie ma tot provoca, sa pic in plasa. Laurentiu please brusc, de parca avea altele mai bune de facut. In final, am incheiat in mod pacifist acea revedere din parc.

Lili si Leonte au reinceput apoi sa umble din nou pe ascuns. Iar, la finalul luncii octombrie, am prins-o o data singura pe Lili si am intrebat-o de ce se tot joaca asa dur cu inima lui Leonte. Atunci ea mi s-a deschis. Si mi-a marturisit ca este nevoita sa se marite cu Georgescu din vina parintilor sai. Era o calatorie aranjata, de ambele familii. Se pare ca si Lili era dintr-o familie cu o stare mai buna decat a mea. 

In final am avertizat-o ca daca nu e atenta, il va pierde. Bogdan tin minte, a fost o perioada abatut, dar apoi s-a redresat. Daca stau sa ma gandesc, acum, realizez cat de prost am putut sa fiu si orb. De cate ori l-am vazut eu in oras cu vreo fata? De cate ori mi-a spus ca doarme cu tipe? De cate ori a mentionat vreo fata in discutiile noastre? Niciodata.

Cert, e ca dupa acel inceput mai involburat al vietii noastre nu s-a mai intamplat nimic nou. Georgescu a continuat sa ne manance vietile. Pana ce in 2012 si-a mancat cu adevarat de la Bogdan si a stat o buna perioada in spital. Cum nimeni nu il surpinsese pe Bogdan in timpul actiunii, a scapat destul de usor. Georgescu la randul sau nu a mai dorit sa vorbeasca despre incident. Dar, tot nu a renuntat la Lili. 

Cat despre mine si Laura, am devenit mai distanta ca niciodata. Daca in primul an eram pretutindeni impreuna, anul al doilea, m-am simtit mereu singur. Si neinteles. Am petrecut multa vreme alaturi de baieti. Si am fost recunocator pentru faptul ca faceau parte din viata mea. Ca ma ajutau sa mai uit. De suferintele mele ascunse.

Si astfel s-a scurs si anul trei. Din anul patru, am mai avut cateva izbucniri si am dormit chiar inainte de a incheia anul final cu Laura. Inainte de a-l alege definitiv pe Aurel Veleanu. Am fost distrus, dar si acum rememorez acea seara de iunie cu inima franta.

E doar ultima mea amintire frumoasa legata de ea. Apoi s-a evaporat impreuna cu Bogdan din viata mea. Cu Leonte nu am pierdut niciodata legatura. Si am mentinut-o. Am mai fost prin Bucuresti, pe la el, Leonte s-a mai intors prin Iasi, cand mai prindea ocazia. Pana, la nunta lui Lili. Ultima noastra discutie a fost sumbra. Leonte voia sa faca o prostie, si i-am zis sa nu o faca. Daca tiene catusi de putin la mine, sa traiasca pentru fratia noastra si pentru familia sa.