Umbra unui deceniu de iubire

Anul 2010, Iasi, in urma cu zece ani

-Dar au trecut deja 15 minute! mormai atunci nemultumit. Si imi trec mana prin par nervos. Cum poti sa fii asa calm?

Bogdan ridica indiferent din umeri.

-Stiu unde m-am nascut, sa zicem. Asta nu e ceva neobisnuit. In plus, banuiesc eu ca l-am pierdut cand am ajuns in statie. Nu am ajuns la fara zece, ci mai tarziu.

-Asta inseamna ca vom intarzia la ora. mormai atunci precipitat.

-Iti pasa asa de mult? il vad cum isi scoate din buzunarul jeansilor un pachet. Recunosc din prima ca e unul de tigari. Intind atunci mana scurt si ii dau scurt peste brat.

-Ce faci? tuna el mirat. Ca sa ii arat atunci oamenii din jur.

-Suntem intr-o statie. Fumatul teoretic in spatii deschise este interzis.

-Si tu zici ca imi pasa?

-Vrei amenda sau mai rau? Uite, sunt cu tine, acum. 

-Crezi ca tin cont? ridica el din spranceana. Ii smulg atunci pachetul din mana. Si i-l arunc la cosul din spatele meu. 

-Apostole...marai el scurt spre mine. II rad in fata si arat atunci spre un punct din departare.

-Poti sa imi multumesti mai tarziu. A venit autobuzul nostru. 

-Javra mai esti. il vad cum se uita iritat in laturi si cum isi vara bricheta in paltonul negru. Meriti sa fii lasat de izbeliste, acum, stii?

-Spre bucuria mea stiu exact la ce statie trebuie sa cobor. E doar un pachet de tigari. In plus, deja se cam uitau unii urat la noi.

-Sa se uite. il vad cum stramba din nas. Si cum isi scoate atunci abonamentul. 

-Ai un abonament? il intreb mirat. Eu ce ar...

-Doar plateste cu cardul sau cu bani. tuna el sec. Nu m-a asteptat si am fost lasat practic de izbeliste in statie.

-Ce ticalos. nu ma pot opri atunci sa nu injur pornit. In final, ma urc si eu in autobuz. Si reusesc sa ocup unul din locurile din fata. Chiar cel din spatele cabinei soferului.

-Asta e clar ziua mea cea buna. imi spun usurat. Ca sa aud un pufnet scurt.

-Ne revedem deci din nou. Si intepenesc atunci cu portofelul in mana. Practic igonorasem fata de la geam. Pana in aceasta clipa.

-Laura?! ingaim eu scurt. Si fara sa imi dau seama imi tremura putin mana cu portofelul.

"Ce cauta ea aici?! Ah, firar, nu zicea Bogdan ca toti iau autobuzul? Firar, ce idiot mai sunt. "

-Invatam la aceeasi facultate. sosi si raspunsul ei distant. Chiar atunci se trezi si controlul sa soseasca.

-Dupa tine. murmur scurt. Laura ma asculta, dar nu mai adauga insa nimic.

-Asa de prietenoasa esti mereu? nu ma pot opri sa nu o intreb.

-Spui ca ar trebui sa fiu mai prietenoasa cu tine? Asta iti doresti? sosi intrebarea ei.

Oare e una capcana, sa spun ceva?

-I-am multumit sa stii amicului tau.

-Am auzit asta. Nu faptul ca nu i-ai multumit prietenului tau m-a deranjat. O vad in final cum se intoarce spre mine. Ne privim atunci unul pe altul. 

-Atunci?spun eu curios sa aflu raspunsul.

-Urasti cumva trecutul? Ca esti roman? Sau simplul fapt ca ai stramosi te deranjeaza?