Umbra unui deceniu de iubire

Revelatii

Calin pov

Au trecut doua luni de la incidentul tatei. Acum lucrurile s-au mai schimbat si imbunatatit. Tata si-a revenit din coma si dupa o lunga sesiune de discutii cu mama, a decis sa mearga la biserica. Nu am habar ce anume l-a facut sa isi schimbe asa brusc opinia. Ori cum a ajuns sa devina parca o alta persoana dupa accident. 

Tatal lui Nectarie l-a vizitat de multe ori impreuna cu restul prietenilor sai. Parca vechile vremuri se intorc adesea, cand ii privesc de la distanta, vorbind si glumind. Nu acum o saptamana, tata ne-a adunat impreuna pe toti. Si a decis sa ne povesteasca intreaga lui viata. Si a dorit sa puna accentul in special asupra partii cu Leonte.

De parca mi-ar fi simtit cumva indoiala din purtare. La finalul aventurilor lor din facultate, am ramas profund impresionat. Si am inteles ca prietenia stransa dintre ei, chiar este un dar nepretuit. O insiruire de evenimente, cum rar mai intalnesti, in care oameni maturi raman prieteni si se ajuta la greu.

Si nu se uita niciodata.

Mama si matusa Lili continua si acum sa se certe cu vecinul nostru de vizavi. In ultima vreme, s-au cazat pe la noi. Nu ca m-ar deranja. DAR, as dori totusi mai multa liniste.

Cert, e ca dupa ce am auzit povestea lor, am inceput sa inteleg.

Inca ma declar uimit ca tata a putut sa urasca istoria si religia, si acum, sa le iubeasca cu pasiune, ca pe o parte din el.

Cel mai mult am fost impresionat de relatia dintre el si Leonte.

Ma intreb, in timp ce ii privesc, voi fi capabil la randul meu oare, vreodata, sa gasesc un frate de cruce asa devotat, cum au fost ei unul pentru altul, pana la final?

Nu putem trai in final, singuri, toti avem nevoie in final de cineva in viata noastra, fie ca este frate, tata, sora, mama sau pur si simplu..un prieten.

Uneori prietenii te pot intelege mai mult decat cei apropiati.