The slave ∆PJM∆

00.42

Au trecut 6 zile de cand cei doi sunt in spital. Ceilalti 6 vin sa ii vada in fiecare zi  chiar stand cateva ore. Ei nu s-au vazut. Pana Hoseok nu e complet stabil, nu il lasa. Cand va iesi se vor vedea.

Maine vor iesi amandoi din spital. Iar Hoseok e mai trist decat oricine altcineva. Ii este rusine de propria persoana ,deoarece l-a facut pe Jungkook sa se simta atat de rau chiar inainte de a intra in spital.

Nico s-a gandit sa vorbeasca cu ambii. De ce? Pentru ca sunt prosti. Chiar asa sunt. Se distrug unii pe altii si niciunul nu face nimic ca sa schimbe asta. Asa ca ea o va schimba.

A vorbit cu baietii. Niciunul nu va veni azi la ei, doar ea.

Bate la usa brunetului pana aude un intra.

"Oh. Buna ,Nico. Ma bucur sa te vad." Zambeste bland. Dar se vede ca nu e chiar cel mai sincer

"Si eu ma bucur sa te vad, Kookie. Cum esti? Esti mai bine?"

"Da. Ma simt bine. Voi fi bine." Zambezte usor

"Vreau sa vorbim" spune tragandu-si un scaun langa patul celuilalt. "Tu...tii la Hoseok?" Intreaba privindu-l in ochii. Acestia incep sa straluceasca iar pupila i se dilata.

"De unde intrebarea asta?" Intreaba inghitind in sec

"Doar spune-mi daca tii sau nu. Si uita-te la mine" raspunde vrand sa vada exact sclipirea din ochii sai

"Da, Nico! Normal ca tin la el. Tin mai mult ca la mine. Ce sunt cu intrebarile astea?" Era usor confuz de curiozitatile fetei

"Nimic, Kookie. Doar vreau sa nu va raniti singuri." Zambeste si il imbratiseaza. "Haide la o plimbare, printule" rade aceasta.

Fata il ajuta sa se dea jos din pat iar apoi ies in curtea spitalului unde s-au oprit la ceva tonomate de mancare luand cate ceva si mancand pe marcinea unui mic lac artificial in care se vedeau niste broaste testoase. Au stat si au povestiti, si din nou Jungkook a raspuns la absolut toate curiozitatile fetei, care sunt multe, uneori dubioase cum ar fi "De ce se invarte soarele pe cer?" El ce ar putea raspunde la asta? Sa stea sa ii explice tot fenomenul in care Pamantul se invarte in jurul lui si nu invers? O fi el psiholog dar asta il depaseste. Alteori intrebarile erau chiar bune, despre viata, sfaturi, reprosuri, incurajari, totul era ok in rest.

Dupa vreo 4 sau 5 ore in care fata a stat cu Jungkook, s-a decis sa mearga la Hoseok. Este deja ora 9, dar sigur baiatul nu doarme. Bate usor la usa de la salon si intra dupa ce aude permisiunea.

"Buna, Nico! Cum esti? Jungkook cum e?" Intreaba baiatul zambind usor

"Buna, Hobi. Sunt bine, vin de la Jungkook, este si el bine. Se simte mult mai bine. Dar voiam sa vorbim."

"Sigur. Ce este?" Intreaba facandu-i putin loc sa stea in pat.

Fata sa aseaza in fund pe magrinea patului si ii zambeste.

"Tu il iubesti pe Jungkook, nu?"

"Normal ca o fac! Ce s-a intamplat de pui intrebarile astea asa dintr-o data?"

"Uite. Inteleg ca poate esti suparat pe el ca nu ti-a spus de Jiminie, dar crede-ma. Jungkook mereu voia sa iti spuna dar ori intervenea ceva ori pur si simplu nu putea. L-am tot auzit vorbind cu Jimin, Taehyung si Yoongi. Mereu se plangea ca nu stie cum sa iti spuna. Se certa cu Yoongi pe treaba asta, Jimin tipa la el sa ii vina mintile in cap, iar Taehyung incerca tot ce putea sa stinga focul dintre ei. Jungkook nu e un baiat rau, chiar deloc. Va meritati unul pe altul. Va sta asa bine impreuna, nu ar trebui sa va certati. Nu e nici vina lui si nici a ta pentru asta. Voia sa iti spuna cand veneai din Rusia, dar ai aflat tu. Te rog, te implor, promite-mi ca va veti impaca!" Spune fata privindu-l in ochi pe tot parcursul discursului.

"Nici nu sunt suparat. Eram doar nervos. Dar cu astea spuse nici nervos nu mai sunt. Il iubesc pe Jungkook si as face orice ca sa fie fericit." Spune ridicandu-se din pat.

"Unde mergi?" Intreaba confuza fata

"La salonul lui Jungkook" rade acesta si isi ia slapii in picioare si pleaca fiind in pijamaua de spital.

"Jung Hoseok! Nu ai voie!" Raspune fata repede

"Ai nu zau?" Rade de ea si fuge pe scari pana la etajul 3, el fiind la 5.

Cand ajunge in fata salonului nici nu bate si intra la baiat in camera. Jungkook era pe pat, se uita la tavanul alb, se gandea la el. Isi coboara privirea cand aude usa ce a fost deschisa brutal si nici nu a batut la ea.

"H-hoseok...?" Intreaba derutat. Ar fi vrut sa continue dar este luat in brate de catre brunet. Iar el , evident, ii raspunde.

"Aish, Jungkook! Mi-a fost asa dor de tine!" Zambeste si il strange putin mai tare dar are grija sa nu il raneasca.

Brunetul ce inca era in stare de soc a inceput sa planga, nici el nu stia de ce, dar o facea. I-a fost dor de raza sa de soara. Nu vrea sa se mai certe cu el.

"Imi-imi pare atat de r-rau, Hobi..." reuseste sa spuna printre sughituri.

"Nu trebuie puiule, mie imi pare. Nu am stat sa te ascult si am foat un idiot sa iti spunde pauza aia. Imi pare rau. Vrei...vrei sa terminam pauza?" Intreaba cu speranta in glas. Ii era frica ca baiatul nu va mai vrea sa fie cu el dupa ce i-a facut.

"Da!" Zice repede si tare aproape innecandu-se cu saliva.

Se imbratisau atat de bland si iubitor, da in acelasi timp atat de brutal si pacatos. Se iubeau. Iar asta conta.

Fata ce privea din pragul usii s-a intors cand aude pasi rapizi vazand doctorita lui Hoseok cum se apropie. Cu siguranta vrea sa il certe.

O opreste inainte sa spune ceva si inchide usa.

"Lasati-i, sunt bine. Hoseok cred ca ramane cu Jungkook peste noapte." Ii zambeste bland.

"Dar nu are voie!" Zice nervoasa doctorita

"Si dumneavoastra nu aveti voie sa le stricati mementul! Cine va credeti?! Hoseok nu i-ar face rau. Si oricum maine pleaca! De ce sa nu stea impreuna? Aveti impresia ca se vor strange de gat reciproc? Va inselati amarnic, se vede ca nu stiti ce e aia iubire. Ati face bine sa ii lasati in pace altfel jur ca nu veti avea liniste!" Spune amenintator fata si se indreapta spre iesirea spitalului. Deja e trecut de ora 10.

Isi scoate telefonul dat de Jimin, pe care tot el a invatat-o sa il foloseasca, si il apeleaza.

"Jiminiea oppa, poti te rog sa ma iei de la spital?" Intreaba cu o voce de copil

"In 5 minute sunt acolo, scumpo. Asteapta. Ai grija, nu vorbi cu nimeni. Acum urc in masina." Raspunde repede. Statea in pat, iar cand a auzit a si sarit ca ars. Era in pijamale, a luat un halat din satin peste. Si-a luat slapii ,ce lui ii sunt papuci de casa, in picioare si a plecat spre masina lui iar apoi spre spital.

Fata s-a pus pe o banca din fata spitalului asteptandu-l. Privea spre cer, era frumos. Cate stele frumoase.

Statea si se gandea, oare Jimin o iubeste? Oare ea va avea o poveste de dragoste frumoasa a lui Hobi si Jungkook? Vrea si ea pe cineva alaturi, pe care sa il iubeasca si sa o iubeasca. Daca nu va gasi? Daca ii este menit sa fie singura pe vecie? Nu vrea sa se gandeasca la cum e sa nu ai pe nimeni niciodata langa tine.

Ii este etern recunoscatoare baiatului pentru ce a facut pentru ea. (M-am repetat, scuze, dar chiar nu stiu ce sa pun aici.) Dar nu stie daca si el tine la ea asa cum tine ea la el. Daca doar vrea sa se joace cu ea? Daca e doar o jucarie? Adica totusi, a fost cumparata. Daca nu vrea sa fie cu ea cu adevarat? Va muri singura, asa-i?

Un claxon o scoate din gandurile ei. Era Jimin. A ajuns. Fata merge spre el usor si deschide portierea apoi urcandu-se pe scaunul pasagerului.

"Cum a fost? Ai vorbit cu ei?" Zambeste bland si o pupa pe obraz, o vede suparata. "Ai patit ceva? Ce s-a intamplat?"

"S-au impacat, sunt impreuna. Nu am nimic, Jimin. Putem merge ,te rog?" Nici nu il privea, iar asta il ingrijora pe baiat. Dar decide sa plece spre casa fara sa o mai streseze.

Jimin

Hehe:))))

Bye~~