The slave ∆PJM∆

00.51

Ascultati melodia de la media

Au trecut 6 ani. Viata a adus multe surprize peste cei opt. Nico e casatorita cu Jimin de deja 3 ani, au un baietel de doi ani atat de frumos, seamana cu tatal sau. Este la facultate inca. Mai are putin si termina. Abia asteapta sa poata ajunge cineva normal in viata asta.

Namjoon si Jin au adoptat doi copii. Un baiat si o fata, gemeni. Acum au 8 ani.

Tae cu yoongi nu pot fi mai fericiti. Sunt casatoriti de doar un an, nu au vrut sa grabeasca lucrurile. Se gandesc la a adopta un copil, dar decid sa mai stea doar ei doi o bucata de timp. Erau fericiti.

Nu pot spune acelasi lucru si despre Hoseok si Jungkook. Cel mai mic vine seara tarziu acasa si nu isi mai petrece timpul cu sotul sau. Iar Hoseok poate doar sa planga. Il iubeste mult, vrea o viata fericita alaturi de el, dar poate nu asta e cel mai bine. Yonna, fetita lor observa aceste chestii ce sunt schimbate in relatia parintilor sai. Are doar 6 ani si constientizeaza atat de bine totul. Vede ca Jungkook ii neglijeaza, dar nu stie ce poate sa faca.

Brunetul isi iubeste fica, mai mult decat orice. Dar parca nu mai are acea scanteie langa Hoseok. Dar totusi nu poate sa spuna ca nu il mai iubeste. Au fost mereu impreuna, toate acele amintiri de la munte, mare, tabara, piscina, acasa, in parcuri. Totul e acolo. Si el stie ca ii frange inima celui pe care candva l-a iubit mai mult decat pe propria persoana. Dar nu are ce sa schimbe. Nu poate. Sentimentele lui sunt impartite. Il iubeste, dar in acelasi timp nu o mai face. Acea scanteie e rupta, pierduta, distrusa. De fiecare data cand vine de la munca la miezul noptii si il vede dormind pe canapea cu lacrimi uscate pe chip nu stie ce simte. E un fel de compasiune, mila. Daca vedea acea imagine acum un an i s-ar fi rupt inima si ar fi plans langa el. Dar acum, nu ii prea pasa. Mereu face un dus scurt, isi pupa fetita pe frunte ce mereu doarme, si se culca il camera lor. In timp ce Hoseok sta pe canapeaua tare din sufragerie.

In schimb, roscatul simte cum ii tresalta inima si cum il iubeste din ce in ce mai mult, doar cand ii vede ochii caprui si migdalati, cand ii vede parul brunet si matasos ce atarna pana la urechi cu o carare pe mijloc, cand ii vede corpul ce mereu l-a iubit, ce i-a oferit mereu iubirea si sprijinul de care avea nevoie. Dar acum tot ce a fost nu mai e.

Inainte cand privea ochii brunetului vedea o scanteie arzand, o flacara ce nu se stinge, o lumina. Lumina ce il calauzea. Lumina ce o cauta mereu cand avea nevoie de o imbratisare, de vorbe dulci sau de un umar pe care sa planga. Lumina ce mereu ii arata calea spre iubirea eterna. Pana cand acea lumina s-a stins. Peste foc a fost aruncata apa. Iar steaua a explodat exact asa cum fac toate. Aparent, nimic nu e estern. Iar lumina aceea ce ii aducea un zambet pe fata, acum cu disparitia ei, aduce doar lacrimi.

Zambetul acela sincer de iepuras pe care mereu voia sa il vada. Acum observa cu usurinta cum este fortat, stramb, cum incearca sa il mușamalizeze cu cuvinte imbracate in haine frumoase din catifea care pe sub ele ascund veninul ce il loveste instand pe Hoseok. Acel zambet care credea ca ii va alina suferinta mereu, ca ii va oferi caldura, iubire. Acum ii ofera doar tristete, un colt rece plin de lacrimi si un gust amar in gura.

Nu a vazut persoana mai falsa decat Jeon Jungkook niciodata! Si el a vazut milioane sau chiar miliarde de chipuri schimonosite de zambete false.

Simte ca relatia lui se lasa intr-o parte, exact ca un balansoar. Jungkook isi lasa puterea sa cada astfel el ajungand pe pamant in siguranta si plecand, pe cand Hoseok ce era sus de tot apoi cade in gol lovindu-se si lasand cicatrici ce nu vor disparea niciodata.

Nu il uraste. Il iubeste mai mult decat oricine, si-ar da si ultima suflare pentru el. Dar aparent, sentimentele vin doar dintr-o parte. Si el nu are cum sa le schimbe. A incercat. De un an tot incearca, dar brunetul e de neclintit. Mereu va fi asa, el si cu gandurile sale. Pe cand Hoseok va ramane cu amintiri frumoase ce s-au transformat in doar cateva secunde in cele mai urate momente din viata sa. Sau poate nu, plange de fiecare data cand isi aduce aminte de saruturile timide date de brunet, de atingerile fine cand ii era frica sa nu il raneasca, de strangerile de mana de fiecare data cand ieseau pe strada, de toate acele imbratisari dulci date mereu penteu a-i alina durerea, de toate momentele avute cu Jeon Jungkook, pentru ca Jeon Jungkook a fost antidotul ce l-a vindecat, dar ca orice medicament, la un moment dat corpul se obisnuieste cu el si nu isi mai face efectul. Plange, dar stie ca acele amintiri ar face orice ca sa nu le uite, pentru ca el il iubeste si o va face mereu, chiar daca va fi ranit, il va iubi.

Nu il poate tine cu forta langa el, dar va face tot ce ii sta in putere sa pastreze acele amintiri cu iubirea vietii lui, si sa isi apere copilul. Pentru ca daca Jeon Jungkook vrea sa plece, cine el sa il opreasca? Dar nu il va lasa sa ii ia ce are mai de pret. Iubirea sa pentru el si copilul sau.

Jimin

Eu una mai am putin si plang. E ok. V-am spus ca o sa aveti o surpriza la final.

6

Bye~~