The slave ∆PJM∆

00.20

Ascultati melodia de la media pe parcursul capitolului. Nu veti regreta

"relaxează-te. Totul va fi bine."

"uite. Îmi pare rău. Nu vreau ca Jin sa te oblige sa faci asta."

"nu îți face griji. Nu ma obliga nimeni sa fac asta. Vreau sa te ajut. Dar sa știi ca îmi pare rău daca greșesc."

"mulțumesc Jungkook! Nu îți face griji. Am încredere."

Băiatul zâmbește dragut și aprinde unul din bețișoarele parfumate aduse cu el.pentru relaxare.

"Hoseok, de ce ești atât de închis in tine? De ce ți-e frica sa spui ce simți? Măcar lui Jin și Namjoon" spune blând Jungkook stand pe un scaun în fata lui Hoseok ce sta întins pe canapea

"cred ca mi-e frica."

"De ce ți-e frica?"

"mi-e frica sa nu fiu judecat."

"ai avut vreo trauma în trecut?"

"cand eram în liceu eram foarte deschis. Poate prea deschis. Aveam niște prieteni în care aveam încredere. Și au spus întregului liceu faptul ca îmi plăcea de un băiat. Am fost numit gay de toată școală. Doar eu știu prin ce am trecut." spune trist aproape văzându-i o lacrima." iar băiatul de care îmi plăcea și-a bătut joc de mine. Iar asta doare"  spune trist cazand mai multe lacrimi odata ce isi aduce aminte de acele momente urate

"Hoseok, uite, nu am sa ma comport ca un psiholog, asa cum mi-a fost spus. Si am sa ma comport ca un prieten. Deci. Sa iti fie clar de la inceput. Astazi imi vei spune tot ce te apasa iar eu voi asculta fara sa te judec si dupa iti voi da sfaturi. Nu vreau sa te simti tu obligat sa vorbesti doar pentru ca Jin e ingrijorat. Vreau sa te simti bine cu mine si sa ai incredere. Pentru ca daca nu ai avea nu ai fi in stare sa spui aceste lucruri si sa scapi de greutatea din suflet. Deci, vrei sa fim prieteni si sa ne spunem toate suferintele asa cum o fac prietenii?" Intreaba bland Jungkook cu un mic zambet de iepuras pe fata. Pe la jumatatea frazei ii luase mainile intre ale sale privindu-l direct in ochii inlacrimati.

Hoseok pe de alta parte a fost miscat de cuvintele baiatului. Nimeni nu s-a deschis atat de mult in fata lui, nimeni nu a vrut sa il asculte in halul ăsta, nimeni nu i-a mai spus ca nu il va judeca, nimeni nu i-a mai vorbit atat de bland. Nici macar Jin sau Namjoon.

Fericirea din sufletul lui Hoseok, ca poate a gasit un prieten special, o persoana in care poate avea increderea maxima, o persoana care nu il stie doar pe dinafara si pe dinauntru din doar ce ii spune, o persoana ca il citeste si afla ce simte fara sa ii fie spus. Jungkook chiar e special.

Se ridica de pe canapea si sare la gatul baiatului. Era prea fericit, nu mai stia ce face. Scaunul se darama cu cei doi acum fiind pe podea intinsi. Hoseok cu bratele incrucisate in jurul gatului lui Jungkook strangandu-l poate putin cam prea tare, si cu capul pe umarul lui inspirandu-i mirosul linistitor exact din scobitura gatului sau.

Jungkook a gost putin uimit de reactia baiatului, dar nu il deranja. Se bucura ca Hoseok este mai degajat cu el. Prima data cand s-au intalnit la Jin acasa, el necunoscandu-l de la Jimin, Hoseok era stresat si parca ii era frica de socializare. Dar acum se simte bine cand stie ca baitul nu il mai considera un parazit ce ii invadeaza spatiul personal ca sa il distruga intr-utotul.

Jungkook isi strange bratele in jurul taliei brunetului zambind si bagandu-si nasul in parul celui ce acum statea la pieptul sau. Zambetul clar nu ii va parasi buzele azi.

"Esti bine?" Chicoteste usor roscațiul

"Imi cer scuze. Am fost doar prea fericit si nu am stiut ce fac si eu, doar-" se ridicase repede de pe brunet pentru ca ii era frica de reactia lui. El agent FBI. Nu a vrut sa il supere iar acum dupa ce a dat-o in bara nu mai stia cum sa isi ceara scuze asa ca vorbea repede, mult si prost. Iar Jungkook doar chicotea stand sprijinit in maini inca pe jos in fata lui Hoseok ce statea in genunchi cu capul in jos.

"Taci. Nu e nimic. Nu ma supar. Ma bucur ca esti mai degajat cu mine." Rade Jungkook luandu-l in brate iar. Hoseok era surprins, nu il suparase? Dar totusi ii raspunde la imbratisare.

"T-tu, chi-chiar vrei sa f-fim prieteni asa de buni?" Se balbaie nestind daca baiatul chiar vorbea serios.

"Normal. Imi plac prietenii noi. Si sa fiu sincer, simt ca ai ceva special ce trebuie scos la lumina dar nu il lasi. Asa ca vreau sa te ajut." Zambeste ciufulindu-i parul ce era si moale dar si putin tare, parca e dat cu putin fixativ, dar asa e el.

"Multumesc, Jungkook. Nimeni nu a mai facut asta pentru mine niciodata in 30 de ani. Nici Jin sau Namjoon. Stiam ca ei ma pot asculta, dar nu gaseam linistea la ei." Zambeste timid inca privind in jos

"Si la mine o gasesti?"

"Nu stiu. Dar simt ca pot sa am incredere. Si nu asta e cel mai important?"  Isi ridica privirea spre el inca zambind, dar mai luminos de data asta.

"Ba da." Chicoteste ridicandu-se si ajutandu-l si pe Hoseok sa o faca. "Ce zici sa facem maine treaba cu descarcatul, nu vrei sa ne distram azi?" Inca il tinea de mana zambind

"Suna bine." Rade si el apoi se imbraca iesind din casa razand

                             Jimin                                 

Ayoooooo!

Sunt aici! Sper ca va placut.

Si daca da, poate apasati si pe steluta , va rog 👉👈👉👈👉👈👉👈👉👈

🖤💜💜❤💜💜❤🖤🖤💜❤❤💜🖤🖤

Bye~~