The slave ∆PJM∆

00.06

Au trecut 8 zile de cand si-a pierdut jurnalul si simte ca moare. Nu poate lasa asta sa se intample. Este imposibil sa il piarda. Nu poate. Jimin in va omorî. Si ce e cel mai rau este si ca Jimin l-a chemat la el azi sa mai stea impreuna.

"Deci unde e Taehyung?" Intreaba baiatul ce statea pe canapeaua din mijlocul sufrageriei ce era openspace cu holul si scarile de la etaj.

"Mi-a spus ca este cu un prieten cu care nu s-a vazut de mult. Dar ce e si mai dubios este ca se vad incontinuu de 2 zile."

"Parca Tae era straight..."

"Asa stiam si eu. Dar , Jungkook, lumea se schimba. Si poate asa a facut si Taehyung. Ma rog. Vrei o cafea?"

"Uh. Fac o pauza zilele astea. Am baut cam multa in ultimul timp. Deci daca ai un ceai? "

"Sure. Ajjuma, adu-ne te rog un ceai de fructe de padure si o cafea"

"Parca iti luase-i o noua servitoare?"

"Kook, nimeni nu o inlocuieste pe ajjuma. De asta sa fii sigur. Si aia noua, era cam bagacioasa. Asa ca nu a stat mai mult de 3 zile."

"Oh."

Dupa vreo ora de vorbit si ras si jucat jocuri video Jungkook primeste un apel.

"Scuze Jimin" spune pe urma ridicandu-se de pe canapea si raspunzand apelului a carui numar nu il cunostea. "Alo?" Dupa ce a auzit cuvintele rostite de cel de la capatul liniei face ochii mari, pupilele dilatandu-se. "Voi fi acolo in 10 minute." Spune deja cu un papjc in mana.

"Ce s-a intamplat?"

"A intervenit ceva la facultate, trebuie sa ajung urgent. Imi pare rau. Poate revin mai tarziu." Minte Jungkook partial. Jimin crezand. "Pa. See you later!"

"Da, da. Pa"

Jungkook fuge pana la locul intalnirii neluandu-si masina cu el.

"Salut." Vocea calma si patrunzatoare din fata lui il loveste ca un glont pe Jungkook.

"Jin, hey, unde e?"

"Aici." Spune dandu-i-l. "Ar trebui sa ai mai multa grija cu lucrurile tale. Mai ales astfel de lucruri"

"Te-te-ai uitat in el-el?" Spune speriat Jungkook.

"Doar primele 6 sau 7 randuri pana mi-am dat seama ca e jurnalul tau. Nu vreau sa intru in spatiul tau personal. Nici nu ne cunoastem."

"Multumesc! Nu stii ce m-as fi facut daca ar afla cineva ce e acolo."

"Adica? Ce? Ca esti gay sau ceva?"

"Uh. Nu. Niste chestii mai personale de atat. Sunt bi. De ce intrebi?"

"Pentru ca cam asta ar tine oamenii normali in jurnale pe care nu vor sa le vada nimeni. Si cum de iti este asta usor sa spui ca esti bi in fata unui strain?"

"Pentru ca nu imi pasa ce crede lumea. Daca ma placi pentru cine sunt, bine, daca nu, la fel de bine. Oamenii vin si pleaca. Nu poti avea incredere deplina in cineva. Suna prostesc venind din gura unui student la psihologie, dar increderea nu e buna. Te face mai slab. Ea e puternica, dar ia din puterea ta pentru a fi asa. Si daca ai prea multa incredere in cineva , chiar si cel sau cea iubit sau iubita, toti sunt la fel. Toti luptam pentru a supravietui. Si pentru a face asta calcam in picioare increderea celor din jur. Nu e usor. Dar nici greu. Un gest facut in plus si totul s-a terminat. Toata increderea e rupta. Si daca o refaci, nu e aceeasi ca la inceput. De aceea nu e bine sa ai incredere in oameni. Dar sunt cazuri si fericite. Esti trist. Dupa figura te-ai despartit de cel drag. Nu esti bine. In ochii tai se vede tristetea, stresul, regretul, dar si partea in care increderea ta aproape se rupe total. Nu vreau sa ma bag, da ce s-a intamplat?"

"Uh...vei fi un psiholog genial, copile. Fiind la facultate ai in jur de 20 de ani. Da...cu 10 ani mai mare. 30. Sunt medic legist, lucrez la o agentie FBI, impreuna cu sotul meu. Sper ca inca e al meu. De cateva luni nu mai vorbim, nu mai stam impreuna, nu mai facem nimic din ce ar trebui sa facem. Ne vedeam cate o ora doua pe zi. Si nu era placut. Mereu era prins intr-un caz. Stiu ca e important pentru el, fiind rapitorii din Rusia care au rapit-o pe verisoara celui mai bun prieten al nostru. Dar, ma simt singur. Si i-am spus intr-o zi. Si dupa un monolog lung am plecat. De la servici, de acasa. Am fost doar o data in aproape 2 saptamani inapoi la servici. 2 saptamani in care au avut nevoie de mine, si nu am fost acolo. 2 saptamani in care s-au inregistrat 3 mori din cauza absentei mele. Sunt un prost. Sunt egoist. Doar penteu fericirea mea si pentru a ma simti bine l-am suparat pe cel iubit si am ucis 3 oameni. 3 oameni! Dintre care un copil. Un copil nevinovat. Atacat si lovit din greseala unuia dintre ceilalti doi morti. Umblu hoinar pe strazi , dorm la un hotel. Nu sunt eu. Nu mai pot. Simt ca cedez. Si nu am avut nici macar un apel de la Namjoon. Simt ca totul sa rupt. O relatie de peste 10 ani si o casnicie de peste 2 , simt ca totul e distrus. Ca nu ii pasa. Visam sa locuim intr-o casa mare, impreuna cu 2 copii. Candva. Dar totul au fost doar vise. Si daca el ma lasa acum, cine ma mai ia? Barbat la 30 de ani ? Cine? Nu se gasesc gay la coltul strazii. Simt ca toti ma arata cu degetul. Si nu pot. Nu mai pot. Totul merge rau, nimic nu e bun. Am 2 prieteni. Unul sta inchis in casa cautandu-si verisoara, nu a mai iesit in lume de 3 sau 4 luni. Iar altul, altul simt ca ma va parasi in cel mai scurt timp. Nu cred ca mai are aceleasi sentimente ca acum 1 an. Si de asta mi-e frica" spune stergandu-si lacrimile ce au inceput sa cada prea repede.

Jungkook il ia rapid de maini si il strange in semn ca nu este singur.

"Ai incercat sa vorbesti cu el?" Voceaui blanda suna de parca nu apartinea acelui corp.

"N-nu"

"Fa-o. Merita incercat. Poate doar a fost depasit de sitoatie. Si crede-ma. Nu din vina ta au murit. Esti la o agentie FBI, mai sunt doctori la fel de buni ca si tine, sau chiar mai buni. Care cu siguranta nu au spus nu ca sa ii salveze. Si poate, asa a vrut cineva acolo sus sa se intample. Nu te invinui singur. Nu totul este despre tine. Este vorba si de altii, greselile altora. Poate aveau o boala care a fost fatala la momentul accidentului. Nu stii. Dar totul va fi bine . Da? "

"Da. Da. Multumesc , Jungkook. Sunt sigur ca vei fi un psiholog genial. Ce an esti?"

"Anul 3. Mai am unul si termin."

"Felicitari. Ai 21 nu? "

"Da. Uite numarul meu, contacteaza-ma si spune-mi cum a mers cu Namjoon, parca. " spune intinzand o hartie si zambind dragut.

"Da. Da."

"Haide."

"Unde?"

"Avem o casnicie de salvat. Doar nu crezi ca te voi lasa asa acum, nu? Doar spunemi adresa si ajungem in 10 minute. Casa mea e la 2 blocuri distanta, vom lua masina mea"

"Multumesc"

"Nu ai pentru ce. Haide. " spune plecand cu Jin si jurnalul din cafenea.

                             Jimin                            

Bye~~