Răscrucea

capitolul IV

-Știam că asta se va întâmpla, spuse Enzo zâmbind în timp ce schimba sensul de mers al mașinii.

-Că o să fugim de acolo?

-Că vor vrea să ne căsătorească.

-Nu ești o partidă rea, domnule Visconti. Audrey nu ar fi vrut să spună asta cu voce tare, însă gura a luat-o pe dinainte.

-Unde mergem?ochii rugători ai lui Enzo exteriorizau doar dorința de a merge acolo.

-Știi unde. Visconti îi mulțumi lui Dumnezeu, căci ea a ales Monterotondo, "locul spovedirii" ,așa cum l-au numit când erau mai mici, deoarece toate probleme erau mărturisite acolo.

-Sunt suspectul principal într-un caz de delapidare. Privirea ei nu exprima nimic, nicio emoție, deși în sufletul său se dădea o luptă crâncenă.

-Și ești vinov..?

-Cum mă poți întreba asta? Nu ,nu sunt ,însă toate dovezile duc la mine pentru că cei care au făcut asta și-au păzit spatele.

-Cine a făcut-o?

-Îmi e frică, Enzo. Lacrimile ei parcă îl rugau să o îmbrățișeze. Visconti mereu a fost acolo pentru ea, uneori încerca să-l vadă ca pe ceva mai mult decât un prieten, dar eșua lamentabil, lucru ce o făcea să se urască.

***

-Dragilor, unde ați fost? Ei nu au putut sta prea mult în Monterotondo. Audrey a primit un mesaj de la Lizzy în care aceasta o ruga să vină la cină la reședința familiei Modigliani, însă ea nu a adăugat și faptul că nu era doar familia ei acolo. Ochii Luciei erau sclipitori, orice apropiere dintre Enzo și Audrey o bucura și îi readucea speranța în suflet.

-Ce ați gătit? Tonul lui Luca era unul fals, deși el încerca să fie entuziasmat. El nu își dorea să afle unde au fost cei doi, el nu își dorea ca cei doi să se apropie.

Gnocchi, mult risotto, cannelloni, focaccia, toate încărcau masa. Probabil ceva important se va întâmpla, gândi Audrey.

-Eu și Lizzy ne căsatorim, anunță Luca.

-Eu și Audrey ne căsătorim, anunță Enzo.

Dacă la anunțul lui Luca toți se așteptau, ei bine, la anunțul lui Enzo furculițele au rămas în aer, inclusiv a femeii în cauză.

-Ce ai de gând să faci? îi șopti aceasta, înfigându-și unghiile în piciorul lui.

-Asta e cea mai bună veste pe care o puteam primi, sparge gheața Jane.

Dacă priveai partea matură a mesei,cea trecută de cincizeci de ani, vedeai doar bucurie, spre deosebire de ochii celorlalți care exprimau șocul, unii chiar și tristețea.

Audrey nu știa dacă își dorește să-l strângă de gât pe Enzo ori să-l strângă în brațe.

-Nu-mi vine să cred ceea ce ai făcut,spuse ea spălând vasele, știind că doar ea și Enzo erau în bucătărie.

-Te-am salvat, amore.

-M-ai salvat de la ce? Dacă o să ai și tu probleme? Popularitatea firmei va scădea. Nu vrei asta, fidanzato.

-Audrey, oprește-te. Ești singura femeie pe care mi-am dorit-o toată viața mea. Te-aș fi luat de soție chit că ai fi avut șapte-opt dosare ori ai fi fost infirmă.

Ea zâmbi. Îi căuta buzele cu ardoare, dorindu-și ca el să înțeleagă prin asta că îi mulțumește . Audrey și-a promis în acea seară că va încerca să-l facă pe Enzo cel mai fericit om de pe pământ.

***

Audrey avea clasă, avea stil și avea eleganță. Știa să-și aleagă ținutele în orice ipostază. Ea arăta bine fie că era îmbrăcată în pijama, în rochii ori în costumul de piele îmbrăcat la cursele ilegale pe care le practica în momente în care era tensionată ,și în acea seară avea parte de un asemenea moment.

-Să fie aceasta viitoarea doamnă Visconti?

-Romulus Verro , presupun că ți-am lipsit pe pistă.

-Audrey, am văzut bărbați care să conducă groaznic în comparație cu tine.

Adevărul acesta era. Tânăra era dibace și în ale condusului, așa cum era în orice domeniu de altfel. A fost înzestrată cu daruri, poate prea multe din punctul ei de vedere.

-Măgulitor. De ce ai nevoie,Verro?

-Mama a zi...

-Nu! Nu,Romulus! Nu o voi mai minți pe Charlotte pentru a-ți proteja spatele. Ai greșit, plătești. Toată lumea știa că Audrey avea putere de convingere asupra tuturor, inclusiv asupra celor bătrâni, de aceea toți încercau să fructifice această calitate a tinerei.

Charlotte era o franțuzoaică pur-sânge. Cochetă și foarte inteligentă, mama adoptivă a gemenilor avea diverse preocupări ,precum familia, descoperirea unor rețete de creme naturiste și traficul cu droguri. Atunci când soțul său, Giano, a murit, ea a devenit prima femeie care ocupa conducerea cartelului, dar nu făcea doar asta, ea era doctor dermatolog, iar comercializarea substanțelor interzise era ca un hobby.

Audrey prin fraza "ai greșit, plătești." s-a referit chiar la sensul de bază al cuvântului "plătești". Dacă Romulus ar greși cu ceva, Charlotte nu s-ar rezuma la o mustrare,nu ,Charlotte i-ar pune capac întregii afaceri ai fiului său și dacă aceasta ar afla și că Romulus și-a ucis fratele,nu doar că i-ar pune capac, dar ar strânge și borcanul.

-Nu am greșit cu nimic, cara. Mama e aici și a zis că ar vrea să te vadă pe pistă în seara asta.