Capitolul 1

375 31 18
                                    

  Oh Yuri își calcă neatent cămașa albă din satin în timp ce se uită din două în două secunde la ceas. 11:32. Mută rapid într-o parte și într-alta fierul de calcat peste articolul vestimentar, urmând ca imediat să îl îmbrace în grabă. Se uită în oglindă, pentru o ultimă oară scoțându-și cu unghia dintre dinți un fragment de mâncare și părăsește apartamentul în care de-abia s-a mutat pentru a căuta un loc de muncă.

  Pășește deloc încrezătoare pe cimentul rece, fiind speriată să nu își sucească glezna din cauza pantofilor cu toc înalt pe care îi poartă. Ce-i drept mersul ei poate fi ușor comparat cu cel al unei curci.

  Brusc, se oprește în momentul în care observă un anunț lipit cu scoci pe geamul destul de murdar al unui restaurant. Își dă părul la o parte din ochi și citește, realizând că se caută asistent de bucătar.

  Fata se scobește din nou între dinți intrând în clădire.

  — Bună ziua! Am citit anunțul de afară, postul de asistent de bucătar mai este disponibil? întreabă Yuri sperând să găsească un loc de muncă.

  — Îmi pare rău, tocmai am angajat, spune cu puțin regret în voce doamna ce stă la casă.

  — Vă rog, dați-mi o șansă, sunt un bucătar bun. Ocazional mai dau foc la prosoape, dar produsul final este gustos, rostește fata de 20 de ani cu putină speranță că va primi postul.

  — Regret, dar nu vă putem angaja.

  Yuri părăsește clădirea, fiind pregătită să meargă în altă parte, însă este oprită de o femeie.

  — Bună! Te-am auzit în restaurant și...

  Dama nu termină de rostit ce are de spus pentru că fata pe care a abordat-o o întrerupe.

  — M-ai spionat? Lucrezi pentru cineva? întreabă îngrijorată Yuri.

  Este speriată de ideea de a fi urmărită de cineva, și atunci când aude astfel de lucruri devine paranoică.

  — Lucrez pentru JYP Entertainment. Te-am auzit în restaurant când ai spus că gătești mâncare bună și la momentul actual căutam o persoană care să lucreze la cantină. Mă gândeam să te angajez direct, deoarece suntem disparați, explică femeia de vârstă mijlocie.

  — Accept postul, răspunde imediat Yuri având un zâmbet tâmp pe față.

  Fata ar face orice pentru a nu mai fi obligată să caute locuri de muncă, în plus, JYP este o companie uriașă, salariul ei se presupune a fi mare. Aceasta o ia de mână pe cucoana pe care tocmai a cunoscut-o și se deplasează alături de ea spre clădirea unde va urma să lucreze.

  Intră pe ușile mari de sticlă și este întâmpinată de o priveliște foarte frumoasă. Podelele strălucesc nemaipomenit. Pereții vopsiți în nuanțe frumoase de alb dau încăperii un aer elegant. Liftul de o culoare superbă de argintiu lângă care se află niște scări impecabile arată superb. Yuri stă cu gura căscată admirând holul, până când este întreruptă de noua sa șefă, care o trage de mână până la cantină.

  O încăpere și mai frumoasă îi este prezentată fetei de 20 de ani ce nu știe în ce parte să se mai uite și ce să mai admire.

  — Aici vei lucra tu, draga mea, spune femeia de vârstă mijlocie, ce i s-a prezentat fetei pe drum, o cheamă In Sook.

Yuri se așează pe scaunul din spatele tejghelei și se uită în gol, la un punct oarecare. Fiind total hipnotizată de acest lucru, nu observă băiatul ce își face apariția în fața ei.

  — Lucrezi aici? întreabă acesta cu  nonșalanță.

  — Da, sunt nouă și nu mă așteptam să vină oameni aici așa repede, spune oarecum rușinată Yuri după ce iese din lumea ei. Îmi pare...

  — Să știi că nu mă interesează ce făceai, acum îmi iei comanda, o întrerupe cel din fața sa.

  — Nu îmi place felul în care îmi vorbești. Ce-ar fi să deschizi gura când înveți să îi respecți pe ceilalți? i-o întoarce femeia deja iritată.

  Cu chiu cu vai, începe o mică ceartă între cei doi, ce ajunge la un moment dat să se transforme într-un fel de concurs de uitat urât.

  Yuri și băiatul din fața sa stau foarte aproape unul de celălalt. Nasurile lor aproape se ating. Fata a avut destul timp să îl analizeze pe cel ce stă în fața ei. Îi observă trăsăturile faciale. Este chipeș.

  Concursul durează ce mai durează, până când în gura întredeschisă a fetei intră o muscă, ceea ce o face să se înece. Se dă înapoi tușind, urmând ca la scurt timp după ce s-a luptat cu insecta din cavitatea ei bucală, să o scuipe pe obrazul băiatului ce stă victorios de cealaltă parte a tejghelei.

  Parazitul își mișcă piciorușele ușor în timp ce se îneacă în balta de salivă în care se află. Baltă ce se scurge ușor în jos pe fața celui ce acum se uită scârbit la Yuri.

  — Și... am câștigat? întreabă fata oarecum timid.

  Din păcate pentru voi, săraci cititori, acesta este singurul capitol decent al cărții. Am scris-o acum câteva luni, cu timpul realizând că nu sunt mulțumită de ea. Am băgat-o în ciorne în speranța că poate o voi rescrie complet pentru a o face bună, însă am realizat că urma să fie mult prea mult de muncă, și că mai bine scriu o altă carte bazată pe aceeași idee decât să încerc să o fac pe aceasta decentă. Îmi pare rău pentru faptul că primul capitol este mult mai bun decât restul cărții. Permiteți-mi să îmi cer scuze de asemenea și pentru faptul că pe vremea aceea nu foloseam diacritice, linii de dialog sau descrieri ale personajelor sau camerelor, ci poze. Am evoluat de-atunci, defapt, scopul pentru care am republicat această carte este pentru a vă arăta evoluția mea de-a lungul timpului.

Doamna de la cantinăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum