Doamna de la cantină

Capitolul 5

Eu:Eunsol, drăguțo. Hai să vorbim despre asta. Nu vrem să facem lucruri pe care mai târziu le vom regreta.

Eunsol:singurul lucru pe care îl vei regreta tu e că ai aruncat supa pe mine.

Eu:îți stă mai bine așa. Oricum hainele alea nu te prind deloc.

Toată lumea se uita la mine cu o privire din care puteam citi "ai fost o persoană buna".

Nu apuc să mă întorc, că după aceea  o văd pe Eunsol cum sare pe mine și începe să mă ia la bătaie. Eu nu ripostam, doar o lăsam să mă lovească. La final, ea o să fie capra neagră, nu eu. Woojin și Chan au luat animalul de pe mine. Eram vânătă la bărbie și aveam buza spartă. Hyerin era la baie, a pierdut tot momentul, mi-e milă de ea. Un străin a venit la mine.

Tipul:ești bine? Fata aia te-a lovit cam rău. Vrei să te duc la cabinetul asistentei?

Eu:nu, sunt bine.

Tipul:iti sângerează buza, chiar cred că ar trebui să te dai cu un unguent, ceva.

Mi-am lins sângele de pe buză.

Eu:gata.

Seungmin a venit la mine și m-a rugat să merg la Park Jinyoung în birou.

Eu:mi-e frică de "Bossu' mare".

Seungmin:cine îi spune "Bossu' mare"?

Eu:tocmai am inventat asta. E ok?

Seungmin dă din cap în semn negativ.

Avea mâna pe umărul meu drept și cu o expresie goală, mă ajuta să parcurg acel hol, care pentru mine, părea infinit. Am ajuns la ușă aceea mare din lemn. Am bătut la ea și apoi am intrat încet.

Eu:b-buna ziua, s-sombaenim!

JYP:ia loc, Yuri.

Am executat.

JYP:mi s-a adus la cunoștință de la Chan și Woojin ca Eunsol te-a atacat, Yuri. E adevărat?

Eu:da. A sărit pe mine ca o vulpe turbată ce e și...

JYP:nu vreau să aud un astfel de limbaj la mine în birou.

Eu:dar doar am făcut comparația perfectă dintre ea și...bine, tac.

S-a uitat urât la mine, nelasându-mă să termin.

JYP:Eunsol, ce ai de spun în apărarea ta?

Nici nu apuc să mă gândesc dacă am lasat sau nu fierul de călcat în priză, că nebuna începe să plângă.

Eunsol(plângând urât): îmi pare rău! Îmi pare foarte rău! Doar că mi-a murdărit hainele și...n-am putut suporta una ca asta. Provin dintr-o familie săracă. Am 5 frati acasă de care mama are grijă. Nici măcar n-are bani să ne hrănească pe toți.

Bossu' mare se uită la ea și îi spune ferm:nu mai veni aici până marti. Iti interzic accesul. Violența nu este permisă aici.

Ea iese nervoasă și trântește ușa. Eu mă uitam mirată la JYP.

Eu:ar....trebui să...?

JYP:da

Eu:ok, multumesc! La revedere!

Ziua a continuat normal, mai puțin faptul că toți se uitau ciudat la mine.

Cred că acum toți ma cataloghează drept doamna nebună de la cantină. Am oftat și am continuat să mă uit la oameni cum se bucură de mâncare.

Ziua s-a terminat. Eu și Hyerin ne îndreptăm spre casa mea, urma să facem o pertecere în pijamale.
Ne-am îmbrăcat în hainele de somn și am început să dansăm ca descreieratele pe muzica Stray Kids dată la maxim. A durat ce a durat, până când mă trezesc cu un vecin la ușă.

Eu:bună seara!

Vecinul:nu mă lua tu pe mine cu "bună seara", fetițo! E ora 22:00, unii încearcă să doarmă.

Eu:doar fosilele ca dumneat... doar pensionarii dorm de la 22:00 vineri seara.

Vecinul:vezi că ești cam obraznică. Îți voi da doar un avertisment de data asta, dar dacă mă mai vezi la ușă, poliția va fi lângă mine.

Mi-am dat ochii peste cap și i-am mulțumit pentru "amabilitate". Am oprit muzica și am început să vorbim despre frumușel.

Hyerin:o să-l lași să scape?

Eu:nu. Da. Nu. Da. Nu. E al meu

Hyerin:așa te vreau. Acum spune-i.

Eu:știi, dacă mă gândesc mai bine, poate că va avea o relație frumoasă cu Eunsol.

Și uite așa am vorbit noi până la ora 5 dimineața, când ne-am pus să dormim.

A doua zi ne trezim la ora 12:00 și mergem la cea mai apropiată cafenea, pentru că eu sunt un dezastru la pregatirea acestei băuturi fierbinți care are întâi gust de apă murdară, apoi unul amar. Foarte amar. Ajunse acolo, eu mă așez la o masă, în timp ce Hyerin s-a dus să comande.

Nu departe de masa mea, fix în mijlocul cafenelei, stătea Eunsol sorbind zgomotos din băutura ei și uitându-se la mine cu dispreț. Aleg să o ignor. Prietena mea se întoarce de la tejghea și nu după mult timp, un chelner se îndreaptă spre noi cu o tavă pe care erau așezate 2 ceșcuțe.

Nici n-apuc să mă uit bine la el, că o văd pe Eunsol cum îi pune piedică, el vărsând cafea fierbinte pe mine. Ardea rău, dar am încercat să-mi păstrez calmul. Nu eram supărată pe el, nici n-aveam cum. Dar fierbeam de furie când mă uitam la masa din mijloc. La fata care zâmbea malefic spre mine.