Oh Yuri, o fată de 20 de ani ce tocmai s-a mutat în Seul, ajunge să se angajeze la cantina de la JYP Entertainment, loc unde va întâlni multe persoane ce vor ajunge să îi fie dragi.
Cartea este scrisă acum câteva luni, prin urmare, este destul de pr...
Minho:acum iesi cu el? Stiam eu ca asa urma sa se termine.
Eu:despre ce vorbesti? Omule, mi-ai dat block pe toate retelele de socializare fara niciun motiv. Totul o sa se termine pentru ca de acum cateva zile nu ma mai bagi in seama dintr-un motiv stiut doar de tine.
Minho imi intoarce spatele si pleaca.
Eu:Harin, eu ma simt cam inconfortabil. Voi pleca. A fost o oarecare placere sa ies cu tine la cafenea, ca prieteni.
M-am dus spre casa mea. Eram trista. Chiar s-a terminat intre mine si Minho? Nu stiu inca, dar daca s-a intamplat asa ceva, trebuie de urgenta sa rezolv situatia.
Nici nu imi dau seama de ce am plecat. Da, Harin era acolo, insa si Minho la fel, ne puteam rezolva problemele, dar eu am plecat ca o proasta.
Nu am chef sa ma intorc, voi arata ca o fraiera. Ma duc acasa.
Intru in apartamentul meu, acum gol deoarece mama a plecat, si ma intind pe jos trista. Tocmai l-am pierdut pe Minho, dar nu pot lasa lucrurile asa.
Imi iau niste bani si fug spre cel mai apropiat magazin de muzica. Ii cheltui pe toti pe o chitara la care nici macar nu stiu sa cant si merg spre casa lui Minho. Nu mai pot sa alerg, am obosit.
Pana am ajuns in fata blocului sau deja s-a intunecat.
Stau in fata cladirii cu multe etaje. Strang chitara in mainile mele netalentate si incep sa cant un cantec pe care l-am scris pe drum spre locul asta. Bine, "cant" e prea mult zis, mai degraba imi omor corzile vocale si ma fac de ras.
Eram pe la jumatatea "cantecului" si deja 2 batrane au aruncat dupa mine cu cutii incepute de lapte. Multi au iesit la geam si ma huiduiau, sa nu mai zic de faptul ca incepuse sa ploua. Ziua asta chiar e ghinionista pentru mine. Insa astea nu sunt atat de rele. E rau faptul ca desi m-am facut de rad in ultimul hal si am cheltuit un salariu intreg pe un instrument la care nu stiu sa cant, Minho nici macar nu a iesit la geam. Nu a lasat niciun semn ca macar ar fi acasa, dar nu ma opresc.
Brusc, usa de la bloc se deschide, pe ea iesind Minho cu o umbrela in mana. Baiatul se apropie de mine si ma strange in brate.
Minho:esti o ciudata.
Eu:multumesc! Se pare ca pana la urma nu am cheltuit 280.000 de woni degeaba.
Minho:nu stiu ce sa zic despre asta. Habar n-ai sa canti.
Eu:ma inveti tu.
Minho:cine a zis ca te-am iertat?
Eu:cantecul nu-ti ajunge? A fost cat se poate de sincer.
Minho:"esti mai dulce ca un propulsor".
Eu:nu toate versurile sunt bune, dar esti mai dulce ca un propulsor.
Minho ma ia in brate strans.
Eu:suntem bine?
Minho:da, suntem bine.
Imi da umbrela si plec spre casa cu cel mai mare zambet pe fata. Cui ii pasa ca am hainele extrem de ude si ca din chitara o sa scot un adevarat lac? Mi-am recastigat iubitul.
A doua zi ma imbrac frumos pentru serviciu. In sfarsit nu mai port acelasi merch patat de Nutella si care mirosea a transpiratie si lacrimi.
Intru in cladirea JYP, fiind intampinata de Minho. Ma duce de mana pana la tejghea, apoi are o discutie destul de calma cu Harin. Au facut pace pana la urma.
Totul parea sa se fi rezolvat. Acum mai trebuie doar sa il fac pe Donghoon sa accepte sa fie cu Hyerin.
Voi vorbi cu Minho sa mergem la Ceasca de Fier astazi.
Zis si facut, la ora 12:00 l-am tras de mana pe iubitul meu si l-am intrebat. A fost de acord.
Si uite asa a fost stabilit. Pana cand s-a facut ora mea de plecare, am gandit un plan bine pus la punct.
20:00. Ma duc sa imi iau lucrurile din dulap. Eram gata sa deschid liftul, cand simt o mana pe umarul meu. Imi intorc capul si o vad.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era sora mea, Yujin.
Yujin:nu ma iei in brate?
Eu:ba da, scuze, nu ma asteptam sa te vad aici.
Yujin:pai am rupt logodna cu Soohwan si mama a zis ca sunt baieti frumosi aici, deci iata-ma.
Eu:ai rupt logodna? De ce? Soohwan e un baiat asa de bun!
Yujin:pur si simplu nu am simtit ca el e alesul. Sentimentele noastre unul pentru altul s-au racit de cand mi-am pus inelul pe deget. Sunt in cautarea baiatului perfect.
Eu:ai venit unde trebuie, Seoul e plin de asa ceva.
Yujin:ma bucur mult sa aud asta. Vrei sa imi faci un tur? Sunt total pierduta.
Eu:umm...sigur. Urma sa merg cu iubitul meu in oras, dar nu te-am mai vazut de mult, voi sta cu tine.
Yujin:nici sa nu te aud, du-te cu iubitelul tau. Imi voi face eu prieteni cumva.
Eu:bine. Iti urez succes, chiar daca stiu ca nu ai nevoie, tu esti cea sociabila si prietenoasa dintre noi doua. Si cea matura.
Yujin:partea cu maturitatea e logica, sunt mai mare.
Eu:doar cu 2 ani. Si eu cresc.
Yujin:stiu, dar mereu vei fii surioara mea pitica pe care trebuie sa o protejez. (Aratand spre scari) cred ca ti-a venit iubitul.
Eu:nu, el e Harin, colegul meu. Suntem doar prieteni.
Harin nu a observat-o pe sora mea prea repede, dar cand a facut-o a incercat dintr-un motiv sau altul sa o impresioneze, dar s-a impiedicat si era sa cada pe scari.
Harin:buna, Yuri! Cine e frumoasa....a-adica fata de langa tine?
Eu:ea e sora mea mai mare, Yujin.
Yujin(intinzand mana spre colegul meu):incantata de cunostinta.
Harin:a-asemenea.
Da sa se apropie mai mult de ea, dar o calca pe picior. Yujin isi tinea piciorul de durere, insa se dezechilibreaza. Mana sa este prinsa de cea transpirata a lui Harin, dar din cauza lichidului ce miroase a ceapa, i-a alunecat si a cazut destul de rau pe podeaua rece si tare.
