Matahalele au executat ordinul dat de Park Jinyoung. Nu ala din GOT7.
Eu:ar trebui sa plec?
JYP:da.
M-am carat. Am plecat spre cantina, acum nu mai era pazita de nimeni. Pe drum, m-am intalnit cu matahalele care il carau pe Sangwon. Injura din toti rarunchii.
Dupa un lung drum pe un hol aproape interminabil si multe scari de coborat, am ajuns la cantina. La tejgheaua mea draga.
Am decis sa o numesc Cecilia, sa am si eu cu cine sa vorbesc atunci cand sunt singura.
Am servit oamenii pana cand il vad pe Sangwon cum vine spre mine nervos.
Sangwon(tipand):e numai vina ta!
Eu:tu m-ai parasit. Si apoi m-ai urmarit intr-un cu total alt oras. Te-ai angajat la locul meu de munca, toate astea doar ca sa ma recuceresti, lucru care apropo, nu iti iese si nu iti va iesi niciodata.
Isi pune mana pe obrazul meu si imi ridica putin capul, astfel puteam face contact vizual.
Sangwon(senzual):chiar te plac.
Eu(si mai senzual):sentimentul nu e reciproc.
Ii dau la o parte mana de pe obrazul meu si il imping.
Eu:pa, Sangwon! Nu imi vei lipsi. Absolut deloc.
M-am uitat spre usa principala si la o distanta considerabila am vazut o umbra care se holba in directia mea.
Ma apropii de umbra misterioasa.
Eu:daca esti fantoma omului de serviciu, vreau doar sa sti ca baile sunt imputite, nu iti faci treaba cum trebuie.
Umbra:nici tu nu servesti prea bine.
Eu:frum... Minho?
Frumuselul:in carne si oase. Ar trebui sa te simti flatata ca ai norocul enorm de a fi langa mine acum.
Eu:te holbai la mine.
Minho:ba nu. Ma holbam la peretele din spatele tau. Prin tine. Imi exersam abilitatea mistica de a vedea prin oameni.
Eu:asta e cea mai proasta scuza pe care am auzit-o. Si ti-am zis ca sunt jumatate caine.
Minho:am o scuza pentru asta. Suna mai bine in capul meu.
Si uite asa am schimbat rolurile, dar de data asta balele nu sunt implicate in aceasta discutie. Parca e... alftel astazi. Mai dragut.
Minho:si... vrei sa mergem maine la un film? Am 2 bilete, le luasem penteu mine si Jisung, dar nu mai poate veni. Trebuie sa... isi viziteze varul daltonist.
Eu:bine. De ce nu?
Minho:doar tu si cu mine.
Eu:singuri. Impreuna.
Amandoi zambeam ciudat. Momentul asta era foarte dubios.
Am plecat amandoi. Restul zilei a trecut usor. Ma duc la dulapuri si il aud pe Jisung vorbind la telefon.
Ma apropii de usa sa aud mai bine. Stiu ca nu e frumos sa ma bag in treaba altora, dar pare suparat. Trebuie sa fie ceva picant.
Jisung:cum adica nu mai mergem impreuna la film maine? Pe cine iei?
Tot Jisung:deci ma inseli? Ma tradezi? Pentru o fata? Voiam sa ma uit la film cu tine.
Tot Jisung:stai, ai inventat o scuza ca eu sa nu pot veni? Trebuie sa ma prefac ca ce!? Nici macar n-am veri daltonisti.
Stiam cu cine vorbeste. Cred ca e foarte dragut. Chiar daca nu ma puteam vedea in oglinda, stiam ca eram rosie in obraji. Zambeam ca proasta.
Jisung inca vorbea la telefon, dar stiam cu cine si despre ce, asa ca am decis sa il las in pace. Problema e ca eram total distrasa de faptul ca Minho a anulat planurile lui cu Jisung pentru mine, incat n-am mai fost atenta la nimic si m-am impiedicat de cosul de gunoi. Facand astfel mai mult zgomot mai puternic decat permite legea trasului cu urechea. M-am panicat, stiam ca o sa vina sa verifice sursa zgomotului, asa ca am sarit in cosul de gunoi.
Jisung s-a indreptat spre sursa zgomotului doar ca sa ma gaseasca cu picioarele in aer si cu capul intr-un loc unde nu credea ca ma va gasi vreodata. Fundul cosului de gunoi.
Jisung:vorbim mai tarziu.
Inchide telefonul si incepe sa rada isteric.
Eu(rusinata):nu e ceea ce pare, e doar in mintea ta.
Baiatul care radea mi-a inghiontit pantofii.
Jisung:mie imi pare cat se poate de real. Nu pot sa cred ca Minho ma inseala cu tine.
Eu:interesanta conversatie, dar poti te rog sa te faci util si sa ma scoti de aici?
Jisung executa. Eram plina de gunoi si miroseam oribil.
Jisung:ce-a fost in mintea ta sa te arunci in gunoi? Mi-ai ascultat cumva conversatia telefonica privata?
Eu:stiai ca esti un cantaret foarte bun? Ai o voce foarte frumoasa. Canta-mi ceva. Ce zici de New face de la PSY?
Jisung:nu scapi cu complimente.
Eu:oh, haide.
Jisung:ai face bine sa imi raspunzi la intrebare.
Eu:bine, am ascultat conversatia. Imi pare rau, parea interesant. Sper ca nu ma urasti acum.
Jisung:suntem prieteni, nu pot sa te urasc. Chiar daca Minho mi-a frant inima.
Eu:acum ma faci sa ma simt prost.
Jisung:imi pare rau. Minho nu m-a mai parasit pana acum.
Eu:si... ai vreun sfat pentru mine? Ce sa fac la intalnirea de maine?
Jisung: sa n-o dai in bara. Asta e cel mai bun lucru pe care poti sa il faci.
Spune asta si pleaca.
Plec si eu acasa, fiind destul de speriata pentru maine. Imi iau liber de la lucru si o sun pe Hyerin sa ii cer sfaturi legate de ceea ce voi face maine.
Ma culc devreme ca maine sa nu am cearcane si a doua zi ma pregatesc pentru intalnire.
M-am imbracat asa.
La ora 16:00, Minho mi-a trimis mesaj pe Instagram ca ma asteapta in fata blocului meu. Am coborat si mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut pe frumusel. Arata super.
Fir-ar, eu de ce arat asa de rau comparativ cu el?
Ne-am luat de mana si am plecat spre cinematograf.
CITEȘTI
Doamna de la cantină
FanfictionOh Yuri, o fată de 20 de ani ce tocmai s-a mutat în Seul, ajunge să se angajeze la cantina de la JYP Entertainment, loc unde va întâlni multe persoane ce vor ajunge să îi fie dragi. Cartea este scrisă acum câteva luni, prin urmare, este destul de pr...