Capitolul 16

138 16 15
                                    

Sa-mi trag palme, pun si eu 2 persoane sa faca ceva si nu sunt in stare nici de atata lucru.

Eunsol:cum adica "intalnire"!?

Eu:Eunsol, draguto, nu am zis asa ceva. Ai auzit tu gresit.

Eunsol:am auzit cuvantul "intalnire".

Eu ma panicam acolo. Ce sa ii zic acum ca m-a prins?

Hyunjin apare din spatele lui Eunsol, o intoarce spre el si o ... saruta?

Hyerin se indeparta tiptil de cantina, dar eu parca eram impietrita acolo. Ce naiba se intampla?

Hyerin ma trage de mana si ma duce intr-o debara.

Oficial m-au apucat toate crizele. Dadeam de pamant cu orice era acolo si urlam mai ceva ca un lup.

Hyerin:gata! Acum clar stie toata cladirea unde suntem noi.

Eu:cui ii pasa de asta? Ai vazut ce a facut? De ce? De ce a facut asta? E ciudat.

Hyerin:sunt sigura ca e doar o distragere.

Nu dupa mult timp, Hyunjin intra si el in debara.

Eu:ce a fost aia?

Hyunjin:am distras-o ca tu sa fugi. A si uitat de intalnirea aia. Misiune indeplinita.

Incep sa ii dau pumni in brat.

Eu:puteai sa ii faci orice altceva si tu, copil imatur si prostanac, o saruti?

Hyunjin:nu e mare chestie.

Eu:o sa iau acest mop (spun aratand spre mopul de langa mine) si o sa folosesc doar manerul ca sa te bat cu el.

Hyunjin:chiar n-a fost mare chestie, am mai sarutat fete la viata mea.

Eu:Hyunjin, imi esti prieten, imi esti ca un frate putin mai mic. Tin la tine, da? Dar in momentul in care te-am vazut facand schimb de bale cu Eunsol jur ca mi-a venit sa va dau cap in cap.

Hyunjin:scuze ca te-am suparat. Promit ca nu o sa se mai repete.

Eu:cum ai reusit sa o scapi din ochi?

Hyunjin:am avut nevoie la baie.

Eu:pai vezica ta minuscula te-a pus intr-o situatie foarte neplacuta. Daca te-a vazut si altcineva?

Hyunjin:e in regula.

Eu:nu, nu e.

Ies din debara si ma duc la tejghea, asteptand sa se umple cantina de oameni flamanzi.

Imi fac treaba cum trebuie. La un moment dat Minho vine la mine.

Minho:Yuri, ma gandeam, daca vrei, ma ajuti si pe mine sa am grija de varul meu de 3 ani? Din ce mi-a spus mama ta, esti foarte draguta cu copiii.

Eu:sigur, de ce nu?

Minho m-a luat in brate.

Minho:m-ai salvat.

Imi zambeste fericit si iese din cantina.

Ziua trece lent. Ma duc la dulap si imi iau lucrurile, la iesirea principala ma astepta Minho ca sa mergem sa am grija de varul lui. O noapte intreaga, doar eu, el si un copil de 3 ani. Ar putea fi momentul perfect pentru a mai intari relatia, inca inexistenta. Sa ne intarim sentimentele unul pentru altul.

Wow, ce ciudat suna!

Nu dupa mult timp, ajungem la o casa relativ mare. Minho iese din masina si ma ia de mana, amandoi intrand pe poarta.

Matusa lui ne invita in casa.

Doamna Lee:Minho, dragule, m-ai salvat. Nici nu stii cat de recunoscatoare iti sunt. De aia esti nepotul meu preferat.

Se uita la mine.

Doamna Lee:vad ca ai adus o fata cu tine. Pentru antrenamentul fiului meu cu fetele? Te asigur, deja a cucerit multe copile la gradinita. Nu avem nevoie de ea, poti sa o conduci spre usa.

M-am simtit jignita, nu-mi place de femeia asta.

Minho:defapt, matusica, Yuri e aici ca babysitter. Eu nu stiu sa am grija de copii, asa ca am adus-o pe ea, are mai multa experienta in domeniu.

Matusa lui isi da ochii peste cap si iese din casa alaturi de sotul ei.

Minho(zambind):acum suntem singuri.

Nici nu apuc sa ma uit bine la frumuselul din fata mea, ca ma trezesc cu un picior in tibie si cu un copil mic care urla.

Piticania:cine e asta?

Eu zaceam pe jos de durere. Ce au toti copiii din Seoul cu tibiile?

Minho:ea e prietena mea, Yuri. A venit sa se joace cu tine, dar tu nu esti in stare sa o primesti cum se cuvine.  Cere-ti scuze imediat!

Piticania era gata sa ii dea un picior in tibie si lui Minho, dar pana la urma, fix inainte de impact, s-a oprit si s-a intors spre mine.

Piticania:iarta-ma, credeam ca esti un extraterestru mutant din jocul video Atacul Mucilor 4.

Eu(spre Minho):tocmai mi-a zis ca sunt un muc?

Minho:e de bine, adora jocurile Atacul Mucilor. In fiecare an, de ziua lui i-am luat jocul cel mai nou.

Piticania ma ia in brate.

Piticania:vrei sa fim prieteni?

Eu:sigur.

Piticania:apropo, eu ma numesc Jongmin.

Am apucat sa ma uit mai bine la el, era imbracat smecher. Si e adorabil.

Il iau de falcute

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Il iau de falcute.

Jongmin:au! Ma doare.

Eu:scuze, nu am mai strans persoane de obrajori de cand i-am balit pe pantaloni varului tau.

Jongmin:iti place de varul meu?

Eu:da, e dragut.

Am putut observa pe fata lui Minho un zambet. E asa dragut cand zambeste!

Timpul a trecut, eu si Jongmin ne jucam, ba bateam din palme, ba ne fugaream, ba ne gadilam, ba il gadilam pe Minho.

Dupa vreo 2 ore, Jongmin se baga in pat, ii citesc o poveste de noapte buna si apoi ma duc in sufragerie.

Ma asez pe canapea si pornesc televizorul.

Minho se pune langa mine.

Minho:chiar ma placi?

Eu:de ce crezi ca am acceptat sa ies cu tine la intalniri de atat de multe ori? Nu e logic? Cine nu te-ar placea pe tine?

Minho se apropia de mine. Voia sa ma sarute?

Ma ridic de pe canapea si merg incet cu spatele. Cand ma lovesc de perete imi dau seama ca aia am fost.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, ador saruturile, dar suntem in casa cu un copil si mi-e teama ca de la un sarut ajungem la altceva, ceva ce apare pe un anumit site cu negru si portocaliu.

Doamna de la cantinăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum