Doamna de la cantină

Capitolul 6

Pielea mea ardea. Chelnerul era foarte speriat. Și-a cerut scuze de un milion de ori.

Eu:nu e nevoie să-ți ceri scuze

Chelnerul:chiar îmi pare rau, permite-mi să te curăț.

Săracul, e convins că eu cred că e vina lui.

Eu:nu fi atât de speriat, nu e vina ta. Acea fata, (spun arătând spre Eunsol) ți-a pus piedică. Am văzut. Nu-ți mai cere scuze. Ce-ar fi să-mi aduci tu o altă cafea?

Chelnerul:b-bine.

El a plecat, iar Hyerin s-a apropiat de mine și mi-a spus mai in șoaptă:e chiar frumușel. Crezi că are iubită? Normal că are, e așa arătos! Crezi că am o șansă cu el? Clar nu, un băiat ca el nu m-ar observa niciodată.

Eu:tie nu-ți pasa ca ard?

Hyerin:o, haide! S-a răcit până acum.

Eu:da, ai dreptate. Voiam doar să taci. Nu suport când spui ca ești urata. Te minți singură, femeie.

Chelnerul s-a întors cu cafeaua mea. Nici n-am avut timp pana acum sa il analizez. Chiar arata bine.

Chelnerul(dându-mi ceașca):uite-ți cafeaua. Și pe a ta la fel. (Spune dându-i ceașca lui Hyerin)

Apoi pleacă.

Hyerin:mă topesc! S-a uitat la mine.

Eu:și la mine s-a uitat.

Hyerin(bosumflată): nu te mai lăuda.

Am savurat cafeaua, sau mai bine zis, prietena mea a savurat cafeaua. Eu am comandat-o doar pentru că am avut speranțe că-mi voi schimba gusturile, și apoi am plecat.

Weekend-ul a trecut rapid și fara alte incidente cu cafea sau cu vecini.

Luni. Ma trezesc și fac același ritual pe care-l fac în fiecare zi de lucru. M-am îmbrăcat super lejer și am pornit spre companie. Ajunsă acolo mă îndrept fix spre tejgheaua mea. Mi-a lipsit bucata asta mare de lemn unde îmi odihnesc eu capul când e cantina goală.

Dormeam, pana când aud o voce de femeie. Urla la mine.

Insook:pare că eu te plătesc să dormi?

Eu(adormită):nu, nu o faci. Mă plătești și să machiez membrii Stray Kids. Pot să dorm iar?

Insook:nu. Fă-mi o cafea.

Am executat.

Eu:poftim, șefa.

Insook(după ce a gustat):e chiar foarte bună. Știi ceva, mai dormi. Se pare că atunci când ești somnoroasă prepari mâncare și băuturi mai bune.

Eu:mhm...

După vreo oră, mă trezesc cu capul înmuiat într-o baltă de bale. Arătăm deplorabil, și tejgheaua la fel. Mă pregăteam să mă șterg de bale când vine frumușelul și fără să se uite își pune mâna în balta mea de salivă. Se pare că aveam dreptate, fac ce fac și tot ajung balele mele pe el.

Frumușelul(scârbit):ce-i asta?

Eu:chiar vrei să știi?

Frumuselul:dă-mi un șervețel. Sau mai bine 5.

Eu i-am dat șervețelele și cât timp el se ștergea, am putut observa o tipă cunoscuta mergând prin fața clădirii și oprindu-se în fața geamului. Lui Minho îi sună telefonul.

Minho:ești în față? O sa întârzii 5 minute. A avut loc un eveniment neașteptat.

Eu:nu-i vina mea ca nu știi unde să pui mâna.

Minho:scumpo, nu e ceea ce crezi. Nu are legătură cu nimic sexual.

Tot Minho(spre mine, în șoaptă):nu mai vorbi!

Nu pot să cred că s-a gândit la ceva necurat. E mai perversă decât credeam. Sau poate el s-a scuzat așa, fără motiv?

Zâmbeam ca toanta. El m-a vazut, dar m-a ignorat. A închis telefonul și a fugit la baie. Fata aia o fi importantă pentru el. Să fie iubita lui cu care vorbea la telefon în noaptea aia? Posibil. Nu vreau să mă bag în viața lui amoroasă, deși ar fi atât de plăcut! M-am apucat să șterg tejgheaua de bale. Și apoi și fața mea. Arăt ca o boschetară.

Îl văd cum iese din baie cu o mască pe față și fuge direct spre ușă principală. Ia în brațe tipa și pleaca împreună undeva.

Simt nevoia să știu cine e fata asta, așa că îmi pun gluga de la hanorac pe cap și fug spre ieșirea principală. Am lăsat pe tejghea un bilet pe care scria:

"Dragă persoană care citești asta, vreau doar să știi că sunt plecată pentru ceva timp la toaleta doamnelor. Probleme feminine, știi tu. Presupun că ți-e foame dacă ești aici, așa că îți dau binecuvântarea mea să te duci și să te servești singur.
             Doamna de la cantină, Oh Yuri"

Mă simțeam ca un spion. Îi vedeam doar de la spate, dar ceva îmi spunea că am mai vazut-o pe fata aia undeva. Geaca aia neagră îmi părea atât de cunoscută!

Au intrat într-un restaurant. Și eu la fel. Nu aveam mulți bani la mine, așa că am luat doar o sticlă cu apă. Apa în restaurante e scumpă. 1.700 de woni? Ăsta-i jaf curat. M-am uitat puțin la masa celor doi și am încremenit când am văzut-o pe Eunsol aproape sărutându-l pe Minho.

Nu am mai gândit pentru o secundă, așa că am mers spre masa lor și cu ce mi-a mai rămas din apa comandată, am udat-o pe Eunsol.

Eu:nota?