Doamna de la cantină

Capitolul 12

Dupa ce i-am inchis in nas, m-am simtit cam prost. Nu stiu de ce.

Am incercat sa uit ca m-a sunat dar ceva anume parca urla la mine sa ma duc la spital sa vad ce are. Chiar daca nu mai suntem impreuna si il urasc. Nu are prieteni aici, in Seoul.

Mi-am pus geaca pe mine, m-am urcat in masina si am plecat spre spital.

Pe drum mi-am dat seama ca nu stiu la ce spital e internat, asa ca il sun.

Am aflat ca era relativ aproape de locul unde eram eu, asa ca nu dupa mult timp am ajuns acolo.

Eu:buna seara! Imi spuneti si mie, va rog, in ce camera este Yoo Sangwon?

Tipa de la receptie:e in camera nr. 15, etajul 2.

Eu:multumesc mult!

Dupa vreo 3 minute am ajuns in fata usii camerei lui. Fara sa mai stau pe ganduri intru acolo.

Sangwon(fericit):ai venit!

Eu:imi pari bine pentru cineva implicat intr-un accident de masina.

Sangwon:am mana rupta. M-a calcat un sofer cand eram pe trecerea de pietoni.

Eu:e chiar bine pentru tine ca erai pe trecere. Esti asa de sensibil! Daca mergea mai repede soferul erai mort.

Sangwon:da, eram. Inca nu pot sa cred ca ai venit.

Eu:m-am simtit prost. Tu nu ai prieteni. Nici in Asan nu prea aveai.

Sangwon:si veneam la tine noaptea sa ma plang ca nu ma place nimeni.

Eu:si eu te pupam pe frunte si iti ziceam ca esti perfect si ca ceilalti nu isi dau seama ce pierd.

Brusc, m-a luat de cap si m-a sarutat. Nu i-am raspuns.

Ma uitam la el si atat. Aveam o privire rece.

Sangwon:chiar nu o sa zici sau faci nimic?

Eu:te-as plesni, dar ai suferit destul. Voi pretinde ca nimic nu s-a intamplat.

Am iesit din camera lui si m-am dus la masina.

Am bagat viteza si am plecat acasa. Ma gandeam ca asta e unul dintre planurile lui stupide de a incerca sa ma recucereasca, dar totusi, ca o proasta, m-am dus.

Ajunsa acasa ma intind in pat si adorm instant.

7 dimineata. Ma trezesc si ma pregatesc sa plec la munca. 

Ajung la JYP, ma duc dupa tejghea ca de fiecare data, rutina perfecta.

12:00 p.m. O vad pe Hyerin cum fuge spre mine.

Hyerin:il mai stii pe chelnerul dragut?

Eu:da, de ce?

Hyerin:in primul rand, vreau sa stiica esti o prietena grozava si ca te iubesc, chiar daca ne-am intalnit acum o saptamana. Il urmaresti te rog pe chelnerul dragut? Vreau sa alfu chestii despre el.

Eu:nici gand. N-ai sa vezi. Niciodata. Nu.

Hyerin:haide, Yuri, eu ma duc la epilare cu laser ca "din intamplare" cand merge el spre casa, sa ne intalnim si sa ii cad in bratele alea musculoase ale lui. Nu vreau sa arat ca o maimita cand se intampla asta.

Eu:nici gand.

Hyerin:o haide! Ti-am dat sfatul grozav de a ii scuipa in mancare lui Eunsol. Te-am ajutat cand ti-a fost greu.

Eu:cand mi-a fost mie greu?

Hyerin:nu aia e ideea. Ideea e ca imi esti datoare, asa ca te rog, pentru numele branzei de burduf, urmareste-l pe chelnerul dragut.

Eu:daca ma prinde, ce fac?

Hyerin:nu stiu, gasesti tu ceva. Esti desteapta.

Apoi a pleacat. Pur si simplu. Acum nu mai pot sa ii spun "nu".

Dupa ce termin programul imi iau hanoracul negru si plec la vanatoare de chelneri.

Nici n-apuc sa ma gandesc bine la plan, ca il vad pe Minho cum se apropie de mine si ma ia in brate.

Minho:hei! Ma gandeam, daca vrei, ce-ar fi ca acum sa mergem sa luam cina la un restaurant luxos.

Acum zici. As merge. Chiar as merge, dar trebuie sa urmaresc chelnerul.

Haide, Yuri, inventeaza o scuza buna.

Eu:as vrea, dar trebuie sa ma duc sa imi vizitez parintii in Asan. Ce zici de maine seara?

Minho:bine. Abia astept.

Grozav, am ratat o intalnire draguta. Acum trebuie sa ascund si masina.

Am parcat masina intr-un loc mai ferit si m-am indreptat rapid spre cafenea.

Ma ascund intr-un tufis si astept ca tinta sa paraseasca cladirea.

Gata. Ies din boscheti cu grija si il urmaresc. Aveam gluga pusa pe cap, nu eram asa de usor de recunoscut.

Parea ca tipul stie ca il urmaresc, dar mi-am continuat "misiunea".

La un moment dat se opreste brusc. Eu, ca sa nu par suspicioasa, am continuat sa merg.

Am trecut pe langa el, si fix atunci simt cum sunt trasa de incheietura in bratele cuiva.

Viteza cu care m-a tras mi-a facut gluga sa cada.

Scena asta parea ca una decupata din drame. Momentul parea foarte romantic, chiar daca nu simtesm nimic pentru el.

Ne uitam unul in ochii celuilalt pana cand langa noi aud o exclamare dramatica.