Doamna de la cantină

Capitolul 3

Am bălit pe pantalonii lui. Mă simt groaznic. Toți se uitau ciudat la mine.

Minho s-a ridicat și s-a dus să se schimbe.

Eu:să știi că nu e ceea ce crezi, sunt jumătate câine.

Minho:asta e cea mai proastă scuză pe care am auzit-o vreodată.

Eu:am o explicație și pentru asta. Suna mai bine în capul meu.

Minho și-a dat ochii peste cap in timp ce zâmbea, apoi a mers la cabina de probă.

Hyunjin m-a luat de mână și m-a dus într-un loc mai ferit.

Hyunjin:îți place de el.

Eu:ba nu. Nu pot să-mi țin balele în gură. Atât.

Hyunjin:ți-am văzut sclipirea din ochi când l-ai luat de fălci ca să nu i se miște fața în timp ce îl machiai.

Eu:nu e că-l plac. Doar că n-am mai luat pe cineva de fălcuțe de când eram împreună cu Sangwon. Nu mai știam cum e să fac asta, pur și simplu îmi lip...

Hyunjin:ia-mă de fălcuțe.

Eu:dar nu...

Hyunjin:Ia-mă. De. Fălcuțe.

Am executat.

Hyunjin:exact cum credeam, nu îți strălucesc ochii. (Tipand) Îți place de...

Minho:de cine să-i placă cui?

Eu(rapid):câinelui meu îi place de un cățel de la etajul de deasupra.

Hyunjin:deci câinele tau e gay?

Eu(mințind):umm...da. Am un câine... gay. E foarte năzdrăvan. Eu tocmai plecam.

Minho(luându-mă de încheietură):tine-ți balele în gură de acum în colo. Știu că sunt irezistibil, dar stăpânește-te.

Mi-am dat ochii peste cap și am plecat. Am văzut concertul live pe SBS. Băieții au fost super. Habar n-aveam ce cântece bune au. Levanter, Miroh, Side Effects. Cred că voi asculta și niste b-sides de la ei mai târziu.

După vreo 5 ore de acultat Stray Kids, au devenit clar trupa mea preferată. Și partea cea mai bună e că mă înțeleg bine cu toți. Mai putin cu Minho, dar pot trăi cu această "suferință".

A doua zi am făcut exact aceleași chestii pe care le fac înainte de serviciu. Spălat, machiat, îmbrăcat și plecat la muncă.

Am ajuns la JYP. Mi-am pus lucrurile în dulap și m-am dus spre locul meu special, în spatele tejghelei. Tejgheaua mea dragă! Am așteptat ce-am așteptat până la ora prânzului când urma să mă fac și eu utilă. Am dat mâncare tuturor și am vorbit cu Hyerin.

Hyunjin vine la mine.

Hyunjin:pot să o fur pentru un moment?

Hyerin:sigur.

Am ajuns intr-o debara de serviciu.

Eu:aici pute a produse de curățenie toxice.

Hyunjin:aia e. Să vorbim despre pasiunea ta pentru Minho.

Eu:n-am nicio pasiune pentru frumușe....Minho.

Hyunjin:îi spui "frumușelul"?

Eu:nu, ai halucinații auditive.

Hyunjin:nu trebuie să îți ascunzi sentimentele de mine. Minho mi-e prieten și din ce știu, ești clar genul lui. Mai are nevoie de puțin timp să își dea seama cat de mult te place.

Eu:idolii nu prea au voie sa se întâlnească.

Hyunjin:iubirea e mai importantă decât orice. Cui îi pasă de scandaluri?

După această conversație ne-am luat în brațe și fix atunci se deschide ușa de la debara. Eu și Hyunjin ne-am uitat la omul de serviciu, apoi unul la altul, apoi ne-am dat drumul și am plecat fiecare pe drumuri deferite, roșii în obraji. Omul de serviciu a închis ușa după el și eu am început să râd ca proasta.

Hyerin:ați stat cam mult acolo.

Am tresărit, pentru că nu am auzit-o venind, și apoi i-am explicat toată situația.

Hyerin:ești sigură că nu îți place de Hyunjin? L-ai luat în brațe.

Eu:Hyunjin mi-e doar prieten.

Hyerin:cum spui tu.

Restul zilei n-am făcut mai nimic. Doar am butonat telefonul, apoi, la sfârșitul turei, m-am îndreptat spre dulapuri.
Scotoceam de zor după chei, când din lift iese o fată frumoasă.

Fata:bună! Numele meu e Eunsol. Eu sunt noul trainee.

Eu:bună, sunt Yuri. Eu lucrez la cantină.

Eunsol:nu vreau să par rea sau ceva, dar arăți ca o fată care lucrează acolo.

Eu:bi...ne? O voi lua ca pe un compliment.

Am plecat. Dar de data asta n-am mai uitat nimic. Tipa pare arogantă, nu prea o plac. S-ar potrivi cu Minho. Am adormit cu gândul asta.

Următoarea zi mă trezesc devreme și mă pregătesc de serviciu. Totul bine și frumos, așteptam ora prânzului, când cantina era plină de idoli, trainees și angajați. Când în sfârșit a venit ora 12:00, locul începea ușor să se umple de oameni.

Ma făceam utilă, ca în fiecare zi, când, în colțul camerei, îi vad pe Eunsol și pe Minho râzând, ea atingându-l tandru câteodată. De nervi, am strâns paharul pe care îl aveam în mână, acesta spărgându-se și făcând zgomot. Cioburile m-au tăiat la mână, dar nu mi-a păsat. Problema e că am atras atenția tuturor.

Nu m-am putut abține să nu postez primele 3 capitole în aceeași zi. Să înțelegeți și voi mai bine povestea. Sper că vă place cartea. Mi-am dat silința să o fac cât mai logică și interesantă. Nu mi-a ieșit, dar aia e. Vreau să știți că voi încerca din răsputeri să postez câte un capitol la 3 zile. Nu vă asigur că o să îmi iasă. Oricum, mulțumesc pentru atenție și spor la cititul oricărei alte cărți. ❤❤