Doamna de la cantină

Capitolul 22

Eu:am iubit

Harin:stiu asta. Ma refeream doar ca prieteni.

Eu:sigur. Am putea merge la cafeneaua Ceasca de fier, e locul meu preferat din tot orasul, alaturi de cladirea JYP.

Colegul meu a zambit larg. Are un zambet frumos. Si destul de contagios daca ma intrebi pe mine, pentru ca imediat dupa ce a inceput sa zambeasca, am facut si eu acelasi lucru. Fara sa-mi dau seama. Din ochii altei persoane aratam ca un cuplu.

Ziua a trecut repede. Trebuia obligatoriu sa vorbesc cu Minho despre ce s-a intamplat. Am incercat sa ii trimit mesaj pe toate retelele de socializare si sa il sun, dar cred ca m-a blocat. Cum poate cineva sa fie atat de gelos? Nu am sa-mi explic niciodata.

Nu mai apuc sa ma gandesc la vreo metoda de a il contacta pe Minho, ca telefonul imi suna. Era Harin.

Harin:buna! Voiam sa stiu cand o sa ne intalnim... a-adica ne vedem ca p-prieteni. Eu sunt liber in weekend.

Eu:perfect. Si eu sunt libera in weekend. Ce zici de ora 16:00?

Harin: E perfect.

Eu:in regula. Mai vorbim, prietene.

Am inchis telefonul.

Ultima mea replica a fost cam dubioasa, dar nu conteaza. Sper. Am incercat din nou sa-l sun pe Minho, dar nu mi-a raspuns. Iau merch-ul si il strang la piept. Sunt trista, ma duc sa ma indop cu Nutella.

A doua zi ma trezesc pe scaun, cu lingura in borcanul cu ciocolata. Aratam ca un porc. Ma ridic lipsita de chef de pe scaun si ma duc la baie ca sa ma pregatesc. Aratam mai rau ca deobicei, si nu doar pentru ca am decis sa port merch-ul de la Minho care era parat de aseara. Machiajul meu era uratel, iar pe fata mea se putea citi cuvantul "tristete" doar daca te uitai la ea pentru cateva secunde.

Ajunsa la cantina, nici macar nu il salut pe Harin. Imi intind capul deprimat pe tejgheaua rece si ma uit cu o privire goala spre un punct oarecare. Speram sa apara iar in fata mea. Asa cum a facut prima oara cand ne-am intalnit. In schimb, vad alta fata cunoscuta. Hyunjin.

Baiatul se apropie de mine.

Hyunjin:esti varza. Nu te-am mai vazut asa pana acum.

Eu:asta pentru ca pana acum n-am avut motive sa fiu asa. Minho e de vina pentru ca am ajuns varza.

Hyunjin:l-am auzit ieri cand dadea cu pumnii in pereti. Pare ca tu l-ai suparat pe el. V-ati certat?

Eu:nu. Nici n-am apucat sa vorbim.

Hyunjin:ce s-a intamplat?

Eu:e gelos pe colegul meu nou, Harin. Ne intelegem foarte bine, dar el crede ca e altceva. Ieri am fost trasa in bratele lui, dar l-am respins. Minho cred ca a vazut asta, dar fara ultima parte.

Hyunjin:vrei sa il bat pe acest Harin? Pot sa fac asta.

Eu:nu, suntem prieteni, e inofensiv.

Hyunjin:vrei sa vorbesc eu cu el?

Eu:ai face asta pentru mine?

Hyunjin:am sarutat-o pe Eunsol pentru tine. Normal ca as face asta. Sa vorbesc cu Minho e o nimica toata.

Ma intind peste Cecilia si il iau pe Hyunjin in brate.

Minho:nu iei in brate cam multi baieti? Jos mainile de pe el!

Fug spre Minho si il iau in brate. Cel putin incerc sa il iau in brate. M-a dat la o parte, l-a luat pe Hyunjin si a plecat.

Ma intorc la a sta intinsa pe Cecilia.

Harin:nu te merita.

Eu:ce stii tu? Eu nu il merit pe Minho defapt. E asa de frumos, dulce si destept! Personalitatea lui e adorabila. Totul la el e perfect, iar eu am pierdut aceasta perfectiune.

Harin:ma faci sa ma simt prost.

Ar cam trebui sa te simti prost. Mi-ai anihilat relatia cu Minho.

Eu(fortand un zambet):nu e vina ta. Ai fost doar prietenos.

Si mi-ai incalcat spatiul personal. E atat de ciudat cum te consider prietenul meu desi mi-ai distrus relatia. Desi poate a fost un act de pura prietenie. Nu ar trebui sa te invinovatesc, nu? Poate asa faci tu cand te imprietenesti cu cineva nou?

Restul saptamanii trece. Eu mereu deprimata si imbracata in acelasi merch transpirat si patat de Nutella. Nu l-am vazut pe Minho la fata saptamana asta decat in poze.

Era weekend si ma machiam putin pentru ca urma sa merg cu Harin la Ceasca de Fier. Tot acelasi merch il port, nicio iesire in oras nu ma va face sa il dau jos.

Harin a ajuns la mine la usa. Mi-a inmanat un buchet de irisi si m-a dus de mana pana la cafenea. Ma simt ciudat sa il tin de mana, mai ales ca imi transpira mainile foarte repede, dar am tacut din gura si am suportat senzatia de rusine.

Ajunsi acolo, ne-am asezat la o masa si chelnerul care ne-a servit a fost nimeni altul decat Donghoon.

Eu:ti-a venit mintea la cap acum? O sa fii cu Hyerin?

Donghoon:nu merit sa ma uit macar la o fata. Nu se va intampla.

Eu:haide, omule! Te rog.

Donghoon:te rog sa comanzi.

I-am cerut ciocolata calda. Chelnerul a plecat, iar eu am putut vorbi cu Harin, dar vad pe cineva apropiindu-se de masa mea. Minho.