Seduce si distruge (18+)

Capitolul 4

M-am dus într-un final acasă, când am văzut că s-a făcut târziu. Sunt sigură că maică-mea iar o să îmi facă scandal. Să vedem cum o să fie la anul, într-a 12-a, cred că nu o să mă mai lase să mai ies din casă. Am chicotit în sinea mea și mi-am continuat drumul, nu înainte să trec pe la farmacie să îmi iau pastila. Normal, alți bani cheltuiți aiurea din cauza neglijenței altora. Câna am intrat pe ușă aproape m-am ciocnit de mama, care se pare că se ducea la cumpărături.

-Mă fato, la ora asta se vine acasă? Nu cred că ai stat la școală până acum.

-Am mai stat puțin pe afară cu prietenii. Știu că a început școala, dar e abia prima zi. Ce e așa mare problemă?

-Bagă-ți mințile în cap, copilo! Spune ea, după care pleacă.

Știu că glumește, dar mă enervează uneori. Părinții ăștia mă scot din sărite câte-odată, dar eu tot îi iubesc. M-am dus la bucătărie, mi-am luat niște suc de portocale cu care am luat pastila, iar ambalajul, din obișnuință, l-am aruncat în coșul de gunoi de la bucătărie.

-Neața, Didi!

-Tată, este 5 seara! Ce neața?

-Nu te-am văzut deloc azi, de aia, spune el în timp ce se duce să arunce niște șervețele, lucru care mă alarmează. Ah, la naiba! Iar am uitat să folosesc prezervativ... nu e de mirare că a plecat așa repede. Cred că încep să îmbătrânesc. Ce? Întreabă el, văzându-mi fața șocată. Nu o să aduc vorba de asta, să nu creadă că nu sunt responsabil. Mă rog, cum a fost la școală, draga mea fiică?

-Bine... acum o sa plec... să duc gunoiul. Și după asta o să mă duc în camera mea, unde o să îmi petrec restul zilei, continui eu încă șocată.

Am luat sacul de gunoi și am plecat. Doamne, ce mi-ai dat să aud? Puteam să trăiesc fericită toată viața fără să știu ce au făcut ai mei înainte să ajung acasă. Ajunsă în cameră, an examinat orarul. La naiba, avem cu dirigu' în fiecare zi. 4 ore de mate plus una de dirigenție, cred că ne urăște. Măcar mâine avem muzica și sportul, o să pot să mă delectez după ora asta insuportabilă.

Am început să vorbesc cu prietenii mei și cu alți colegi din școală prin mesaje, până când am adormit. A doua zi m-am trezit la timp ca prin minune, fiindcă uitasem să îmi pun ceasul să sune. M-am îmbrăcat rapid, mi-am pus cărțile în geantă și am dat să plec.

-Stai puțin, domnișoară! Unde crezi că te duci fără să mănânci?

-Hai, mamă! Ești mai rea ca bunica! De ce trebuie sa plece tata dimineața și nu tu? El mă lăsa în pace, spun eu bosumflată.

-Bine... du-te, o să mănânc singură toate clătitele astea cu nutella...

-Ce ai zis? Sar eu deodata pe un scaun la masă, cu o față de monstruleț obsedat. Cred că mai am puțin timp.

Mama a făcut o față învingătoare, ceea ce nu suportam, dar am continuat să mănânc. Când simțeam deja că explodez, m-am ridicat, i-am dat un pupic mamei și am ieșit în fugă. Din fericire, am ajuns fix când s-a sunat de intrare. Partea rea era că aveam mate prima ora, iar eu am ajuns în fața ușii în același timp cu proful. A rămas câteva secunde holbându-se la mine, în loc să mă certe că am întârziat. Mă privea fix în ochi, apoi a început să mă analizeze din cap până în picioare. Eu am făcut prostia să mă uit în ochii lui, moment în care m-am pierdut instant. Ce făceam? Îl uram, asta e tot ce știu. Fără să zic nimic, m-am întors cu spatele la el și am intrat în clasă.

-În sfârșit, baby! Te credeam dispărută, spune colegul meu de bancă.

-Ce să fac? M-a pus mama să mănânc, încep eu să râd.