Seduce si distruge (18+)

Capitolul 8

Didi POV

-Didi, trezeste-te odata! O aud pe mama tipand langa patul meu.

-Lasa-ma sa dorm, femeie! Spun bagandu-ma cu capul sub patura.

-Ei, sa vezi tu de te mai las seara in club.

-E sambata. Ce motiv as avea sa ma trezesc asa devreme?

-Avem o discutie importanta la care trebuie sa participi si tu. Asa ca du-te la baie, fa-te prezentabila si hai in bucatarie.

A plecat, lasandu-ma cu o fata mirata. Ce s-a intamplat de fapt? Cred ca trebuie sa ma duc sa vad ce vrea. Mi-am luat un capod pe mine, pentru a acoperi pijamaua extrem de scurta. M-am uitat rapid in oglinda. Exact cum ma asteptam, se vedea ca abia m-am trezit. Parul imi era ravasit in toate directiile, machiajul era inexistent, iar ochii era evident ca abia ii mai tineam deschisi. Ma rog, sunt in familie, cui ii pasa cum arat? Cand am ajuns in pragul usii de la bucatarie am ramas impietrita. De ce oare imi face destinul una ca asta? Cu ce am gresit? Am fost un copil bun... bine, in majoritatea timpului.

-A, buna dimineata, domnisoara Clark, aud vocea aia catifelata care ma zgarie pe urechi.

-Ce-ce se intampla? Ma balbai eu, ignorandu-l complet pe Ryan.

-Daiana, fii si tu mai respectoasa. Domnul diriginte tocmai te-a salutat, ma mustreaza mama, iar eu imi dau ochii peste cap.

-Lasa asta. Didi, aseaza-te sa putem discuta, imi ia tata apararea. Vai, cat il iubesc.

-Va multumesc, incepe el. Deci va cer din nou scuze ca v-am deranjat atat de devreme, dar era prea important sa vorbim la telefon. Dupa cum am auzit de la vechea lor diriginta, domnisoara Clark nu se descurca prea bine la matematica, fapt pe care l-am vazut si eu in cele cateva zile petrecute la clasa lor. De aceea, cred ca ar fi bine sa facem ore in plus de matematica pentru a recupera din urma, pe gratis, desigur.

-Sigur, cum spuneti dumneavoastra! sare mama imediat.

-Dar mama, n-am nevoie de asta.

-Daiana, domnul diriginte zice ca esti slaba la matematica, si se ofera chiar el sa te mediteze si fara bani, asa ceva nu se refuza. Ce, crezi ca am eu bani sa te trimit la cine stie ce profesori? Nu, domnisoara, faci sum spunem noi. Domnule Harwood, cand sa inceapa?

-Pai deocamdata as vrea sa facem de doua ori pe saptamana, fiindca are foarte multe lipsuri. O sa incepem chiar de azi de la ora 16. Va face sambata, iar cealalta zi si-o poate alege ea in functie de program.

-Sambata? Nu se poate, e ziua mea libera!

-Daiana, sa nu te aud! Da, asa ramane. Va multumesc mult pentru tot, domnule Harwood.

Mi-am trecut mana prin par si m-am uitat la Ryan. Daca privirile ar putea ucide, el ar fi fost mort de mult. Ah, si mama deloc nu ma asculta. De ce oare ma uraste? Iar tata? Nu a mai zis nimic, avand in vedere ca acum cateva clipe chiar ma gandeam ca il iubesc. Mda, imi retrag gandul.  Nu se poate! Nu era destul ca trebuie sa il suport la scoala, dar acum vrea sa imi dea meditatii? Cum suna asta, eu, el, singuri la el acasa. Cu siguranta doar unul dintre noi va ramane viu. Treaba asta nu va ramane asa, sa fie sigur de asta. El a ridicat din umeri, i-a salutat politicos pe parintii mei si a plecat, in timp ce eu m-am inchis in camera, tipand ca nimeni nu ma intelege. Ah, daca ar sti mama cat de mult il urasc, poate m-ar lasa in pace...

Nu stiam daca sa ma duc sau nu, dar daca nu as face-o, ar afla ai mei si ne-am certa rau. Bine, sa vedem ce va fi. Oricum mai e mult pana la 16, iar eu am nevoie de suport moral, asa ca mi-am luat telefonul si l-am sunat pe Daniel. Da, voiam sa ies si cu Jen si Andy, dar Daniel ma calma, plus ca nu ii pot face anumite chestii cand sunt si ceilalti.