Seduce si distruge (18+)

Capitolul 20

-Îmi place privirea asta a ta, îmi spune Jen. Le ce te-ai gândit?

-Încă nu sunt sigură, dar știu un simgur lucru: Lexie are o slăbiciune pentru Harwood. Așa că am putea să ne folosim de asta. Dacă îi prindem împreună, ea va fi exmatriculată, iar el își va pierde serviciul.

-Didi, tu te auzi ce spui? Înțeleg, Lexie o merită, dar proful nu are nicio vină. Adică știu că nu îl suporți din cine știe ce motiv, dar nu credeam că vrei să îi faci atât de mult rău. Și în plus, nu îl văd pe el să se dea la vreo elevă.

-De fapt, știu sigur ca se culcă cu o elevă de a lui.

-Cum? Asta e bârfa anului! Cum de nu mi-ai spus până acum? Despre cine e vorba?

-Te uiti la ea, spun eu deodată rușinată.

O văd cummse schimbă la fața. Tenul ei perfect bronzat parcă a devenit alb ca varul, iar privirea ei trăda faptul că era șocată. Pentru prima dată, nu știam ce să îi spun.

- Cum s-a întâmplat asa ceva? Reușeste să vorbească ea dupa câteva minute de liniște.

M-am apucat sa îi povestesc rapid totul, cum l-am vazut prima dată în club, cum e venit la mine, spunându-i mamei că am nevoie de "meditatii", cum l-am refuzat inițial și cum m-am culcat cu el, fiind supărată pe Daniel.

-Și așa am ajuns într-o situatie din care nu prea mai pot să ies.

-Doamne, iubita mea! mă ia Jen în brațe imediat. Îmi pare atât de rău ca nu ți-am fost alături! Trebuia să îmi dau seama că se întâmplă ceva. Sunt o prietenă oribilă!

-Stai liniștită, eu m-am băgat singura în asta. Eu sunt singura persoana oribilă de aici. Din cauza mea am ajuns în situatia cu Harwood și Daniel in situația cu Lexie. Asa că tot eu trebuie sa o repar.

-Vrei să îl rog pe Andy să ne ajute? Cred că ar fi bine sa fim mai mulți.

-Cred că e o idee bună, dar să nu îi spuna lui Daniel.

-Stai liniștită, știe ca va avea probleme dacă nu mă ascultă. Uite, îi dai chiar acum mesaj și îi spun sa vină.

Jen își scoate telefonul, trimite un mesaj în câteva secunde, iar în mai putin de cinci minute îl băd pe Andy cum se apropie de noi.

-Wow, char ești tare, fato! Îi spun uimită, iar ea îmi face cu ochiul.

-Deci? Care e marea urgență?

-Iubitule, o sa îți spun pe scurt: Lexie nu e însărcinată, ea e îndrăgostită de Harwood, iar el se dă la eleve. Trebuie să facem cumva să îi prindem împreună.

-Stai, mai încet. De unde știi toate astea?

-Știe de la mine, răspund eu rușinată. E o poveste lungă, dar nu am timp să ți-o spun acum. Mă rog, planul meu ar fi să folosesc telefonul lui Harwood, să "mă dau" la Lexie. Dar am mai întâi nevoie de numărul ei. Andy, poți să faci rost de el, dar fără să îi dai lui Daniel de banuit?

-Sigur ca da. Dar am o întrebare... cum faci tu rost de telefonul lui Harwood?

-Am metodele mele, încerc să scap, sperând ca nu o să pună mai multe întrebări.

El s-a uitat puțin dubios la mine, dar s-a mulțumit doar să ridice din umeri.

-Dar spune-ne și nouă la ce te-ai gândit.

-Lexie a spus că vrea să se dea la el la balul caritabil, adica mai avem câteva zile. Trebuie sa ne mișcăm rapid și să nu dam de bănuit. O să vă spun totul mai târziu puțin. Deocamdată, am nevoie de o perucă și o cameră de filmat. Oh, și Andy, am nevoie astazi de numărul ăla. Și vezi cumva, zilele următoare, dacă poți să afli de la Daniel în ce o să se îmbrace Lexie.

-Se rezolvă! Spun amândoi în același timp.

M-am dus acasă mai hotărâtă ca niciodată. Trebuia să îmi gândesc planul în cel mai mic detaliu. Totul trebuia să iasă perfect. Mai erau doar câteva zile până la bal, așa că nu aveam nicio secundă de pierdut. Nu a durat mai mult de două ore până când a venit mesajul de la Andy. Perfect! După ce am gândit și ultimul detaliu, m-am îmbrăcat să plec să cumpăr ce mai aveam nevoie.

-Unde mai pleci fetițo la ora asta? Mâine ai școală, în caz că ai uitat. Țipă mama la mine din cealaltă parte a apartamentului.

-Dar mai lasă-mă, femeie! În loc să te bucuri că mă simt mai bine, tu continui cu prostiile astea?

Am plecat fără să mai aștept răspunsul mamei. Eram prea hotărâtă și nervoasă. M-am dus în mall la cel mai bun magazin de electrocasnice pe care îl știam. Am cumpărat cea mai performantă cameră de filmat, și așa s-au dus toate economiile mele. Mi-am cumpărat o perucă roșcată să nu fiu recunoscută, și dacă tot eram acolo, am cumpărat și o rochie pentru bal. Mai trebuia doar să mă văd cu Harwood, dar trebuia să mai aștept o zi sau două.

Ziua următoare la școală nu am putut fi atentă la nicio oră, nici măcar la matematică. Oricum toată ora am petrecut-o discutând subiectele de la testul de ieri. Bineînțeles, Lexie a stat toată ora la tablă, să arate cât de interesată e de "matematică", salivând după prof cum nu se putea mai evident. Mă întreb ce o fi în mintea lui Daniel când o vede așa. Nu! Nu trebuie să mă mai gândesc la el momentan, până nu îmi pun planul în aplicare.

-Clark, mai rămâi un pic, trebuie să vorbim, mă anunță Harwood imediat ce se aude clopoțelul.

-Ce s-a întâmplat, profu'? Îl întreb cât de suav pot, după ce au ieșit cu toții din clasă.

-Vii după ore la "meditație"? Nu știu cât mai rezist fără tine, spune și mă apucă de fund.

-Va trebui să o lăsăm pe mâine. Dar nicio grijă, promit că o să merite, spun și ies din clasă.

Am încercat să scap de dezgust, fără prea mult succes, până am ajuns la banca din spatele școlii, unde mă așteptau cei doi prieteni.

-Lexie o să poarte o rochie roșie, spune Andy imediat. Sper că nu vrei mai multe detalii, fiindcă nu mă pricep la d-astea.

-E minunat, Andy. Ești cel mai tare! Dar cum ai aflat așa repede?

-Poate e greu de crezut, dar eu încă sunt prieten cu Daniel, deci nu a fost foarte greu.

M-am întristat un pic când am auzit asta, amintindu-mi deodată de momentele când eram toți patru, mereu împreună, înainte să se întâmple toate astea. Jen a observat și i-a aruncat lui Andy o privire ucigătoare.

-E ok, spun. Să sperăm că totul o să se termine cu bine.

Restul zilei a trecut ca prin vis, deja nu mă mai puteam concentra la nimic. Cum am ajuns acasă, m-am băgat imediat în pat, în ciuda obiecțiilor mamei, care iar s-a luat de mine că nu am mâncat. Pe la ora patru mă trezește un mesaj de la Jen. Era o înregistrare audio, urmată de mesajul "Am avut o conversație... interesantă cu Lexie. Nu e nevoie să îmi mulțumești!' Am ascultat înregistrarea și... Nu pot să cred! Aveam în mână o mină de aur! Am sunat-o imediat pe prietena mea.

-Jen! Nu ai idee cât pot să te iubesc! Cum ai reușit?

-Știi că sunt nebună când vreau, râde ea. Dacă vrei... poți să folosești doar asta. Așa știi sigur că Daniel o să se despartă de ea. Așa nu mai e nevoie să te întâlnești mâine cu ăla.

-Nu, o întrerup eu. Trebuie să îmi duc planul până la capăt, numai așa știu că o să scap de amândoi.

-Cum vrei tu, baftă multă mâine! Ai grijă!